Declinul unei reviste din Almaj
Intre revistele, din tara, Statele Unite si Canada, la care am colaborat si colaborez de aproape patruzeci de ani, un loc special la avut o revista din Tara Almajului al carei fiu sunt.
Am căutat să ajut, am căutat să laud (de multe ori disproportionat), am contribuit material, am făcut cam tot ce pot pentru ea, am influențat favorabil către ea prieteni.
Am fost îndurerat atunci când cel care o întocmește nu a primit, nu i-au fost acordate , anume credntiale pe care,în continuare , cred că le-ar fi meritat (i.e membria in Uniunea Scriitorilor). În asta am văzut tratarea lui cu superbie de către grupuri care se considerau “elitiste”.
După părerea mea, o revistă locală și care promovează identitate locală, merită acreditări cuvincioase. Dar nu a fost așa. De fapt aceasta “ignorare” era un titlul de cinste si de recunoastere a rolului respective reviste. O revista al carei scop era promovarea indarjita a identitatii unui “loc”, a unei “tari” romanesti,respective Tara Almajului.
Acestea fiind spuse cu sinceră durere și mâhnire am văzut maniera în care acea revista a început să decadă și deci să confirme lipsa de încredere cu care a fost tratată.
Revista a inceput sa se abata de la ratiunea pentru care fusese adusa in existenta: promovarea Almajului, traditiilor si istoriei sale autentice, inclusiv a Credintei stramosesti. Vinul vechi si cu buchet imbatator a inceput sa fie inlocuit cu otetul si drojdiile relativismului si cu medicritatea “ecumenismului”. Acest declin are o cauza.
Întemeietorul revistei a dat disproporționata autoritate editoriala fara discernamant pe criteria strict afective. Acest credit s-a datorat unor sentimente care aveau acoperire doar până la un punct și categoric fără legătură cu potentele profesionale, mai răspicat, sentimentelor paterne..
Oricum, din acel moment revista a început să găzduiască materiale fără legătură cu scopul ei și să prezinte elogios lucrări,din punct de vedere al valorii literare, îndoielnice sau încă mai rău; versificari rudimentare, articole fara legatura cu Banatul sau,inca mai putin, cu Almajul, productii ale unor doritori de publicare cu dar literar foarte indoielnic. Încă mai dramatic , personalități ale scrisului bănățean și românesc și mai exact , cel mai de seama prozator bănățean , care este din zona si care a contribuit essential la popularizarea revistei, Ion Marin Almajan, a fost marginalizat ; o manifestare de lipsa de bună cuviință.
În același timp revista a început să promoveze scrieri ale celor care,î n imaginația fondatorului revistei, ar fi putut promova cariera persoanei investita cu autoritate editorial de care pomeneam. Chiar și acest servilism putea fi înțeles, iarăși, până la un punct. Dar pragul toleranței și înțelegerii pentru sentimentele paterne a fost trecut în momentul în care ‘revista” a refuzat publicarea unor “opinii” alternative , cuvincioase si documentate, care adresau greseli ale unor materiale ce le-a găzduit sau patronat publicatia in cauza.
Poate fără intenție, poate cu bună intenție, poate din ignoranța, poate din trufie stultiara, revista s-a înfundat devenind un manifest de promovare, fara criterii critice si prin urmare, devenind o publicatie tezista. Deci practic s-a auto eliminat dintre revistele credibile și demne de respect.
Păcat!
Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center
|
Alexandru Nemoianu 2/6/2018 |
Contact: |
|
|
