Interviu cu Layla Zoe -
Nimic mai adevărat. Când auditoriul este întâmpinat cu astfel de declaraţii, succesul unui show este aproape garantat. Acesta este bluesul. Trăieşti odată cu cei de pe scenă, iar ei artiştii, primesc recompense sincere de la noi, fie în aplauze sau urale şi chiote, fie în achiziţii de discuri, tricouri şi alte gadgeturi, fie împărtăşind prietenilor experienţa live trăită. Sunt mulţi cei care din diverse motive, dintre care unele obiective, nu pot ajunge la un concert sau festival anume. Aceasta se întâmplă, fie din cauza organizatorului, fie din simplul fapt că, nu sunt informaţi cum trebuie despre acel eveniment. Ceea ce în cazul nostru mioritic (să-i spunem, particular), sunt adevăruri iremediabile. Mass-media din România a întors demult spatele muzicii bune, muzicii care durează. Despre astfel de muzică de valoare vom vorbi astăzi şi despre speranţa unui (nou) festival cu personalitate. Layla Zoe are nevoie de promovare în România şi, prin acest interviu în exclusivitate pentru Arta Sunetelor, veţi primi cât mai multe motive de-a nu rata primul ei concert din România. Comparată, în primul rând cu Janis, Layla are mai degrabă timbrul vocii lui Björk şi expresia lui Etta James. Sunt repere de netăgăduit în istoria muzicii universale, însă cântăreaţa din Canada este (cu mult) deasupra afinităţilor remarcate. Alintată de presă ca, Darling of the Blues, Firegirl sau Tattoed Lady, Layla declară că, Fata de foc i se potriveşte cel mai bine stării emoţionale din timpul concertelor sale, unde îi vom remarca şi frumoasele tatuaje negre sau gri cu: Neil Young, Frank Zappa, Muddy Waters, Tom Waits şi Bob Dylan, realizate de un singur artist, Bob Tyrrell din Detroit, Michigan.
Încă de la o vârstă fragedă, Layla a descoperit muzica în colecţia tatălui ei şi a fost influenţată în special de blues. Cu tatăl său, un fost roadie şi tehnician (la Vancouver Folk Festival şi Bachman Turner Overdrive), a cântat în prima sa trupă. Ceva mai târziu, la cinsprezece ani, ea a beneficiat de atenţia instructorilor de la Hornby Island Blues Workshop (Vancouver, British Columbia) unde, artiști precum David Gogo și Ellen McIlwaine, i-au şlefuit şi îndreptat harul în direcţia corectă. Ursita i l-a scos în cale pe celebrul muzician Jeff Healey care i-a susţinut şi rafinat abilităţile. Vocea nu e totul. Layla compune şi scrie versurile cântecelor. În 2005, Layla a lansat primul său EP de cinci piese, intitulat You Will, iar în 2006 a lansat primul ei album, Shades of Blue. În 2010, a lansat prima ei carte de poezii, o meticuloasă selecţie, ce acoperă 20 de ani de viaţă, de la vârsta de 10 până la vârsta de 30 ani. O carte inspirată de moartea celui mai bun prieten şi pe care, a dăruit-o cu mult drag fanilor ei. O carte la fel ca muzica ei, profundă şi pasională, despre o experienţă (reală) de viaţă, despre politică şi despre tot ce ne înconjoară. Layla Zoe este o apariţie încântătoare, old-fashioned way, pe care v-o recomand să o ascultaţi şi vedeţi în dublul album, Songs from the Road, de anul trecut. Sunt sigur că, veţi simţi ca şi mine, magia unui show temperamental, brut şi intens, o înregistrare de excepţie a label-ului Ruf Records. O marcă a industriei muzicale germane care a promovat mulţi artişti veniţi de pe continentul american. Din 2014, Lyala s-a stabilit în Germania, în oraşul Bonn. Noii ei colegi sunt excepţionali muzicieni. Chitaristul Jan Laacks îmi place cel mai mult, deoarece sunt convins că este fan SRV şi Jimi Hendrix. Simt asta şi cred că, publicul va aprecia cum se cuvine solistica sa. Redutabilă este şi secţia ritmică: Christoph Hübner şi Claus Schulte. Cu un efort total de zece apariţii discografice, dintre care unul în cunoscuta serie, Blues Caravan (Blue Sisters in concert, alături de Ina Forsman din Finlanda şi Tasha Taylor din USA), Layla străbate lumea cu cântecele sale, cucerind publicul de oriunde, cu un mesaj sincer şi o atitudine demnă pentru lucrul bine făcut şi respect pentru cei care se bucură de blues. Aşadar, ediţia cu numărul doi a festivalului vâlcean de la Brezoi, o are invitată, pe 21 iulie 2018, pe Layla Zoe.
"She has created probably the biggest buzz vocally of any singer I've heard about in years in Toronto. All of the comments, compliments and credos going around the city about her are not unfounded. She is wonderful." (Jeff Healey)
Interviu cu Layla Zoe
Astăzi Janis ar fi împlinit 75 de ani. Aşa că, vrem nu vrem, discuţia noastră, probabil că, va gravita în jurul numelui ei. I-l vom dedica!
1. Ai fost asemuită cu ea... De ce crezi că oamenii din presă au făcut această comparaţie?
Cred că oamenii fac această comparație din cauza acumulării emoției degajate pe care o văd și o simt în timpul concertelor mele live. Bineînțeles că vocea mea este diferită de cea a lui Janis Joplin și, deși unele trăsături sunt asemănătoare cu ea, nu arăt ca ea. Deci, cred că este, pentru că, eu dau tot ce am pe scenă, la fel și Janis ... Este un compliment imens a fi asemănată cu ea, a fost un artist incredibil și un muzician excepţional.
2. Ai o voce incredibilă şi o charismă puternică şi cred că vei avea succes şi la noi. Ce faci ca să îţi menţii tonusul ridicat?
Pentru a economisi energie, încerc mereu să rămân foarte relaxată în ziua unui spectacol. Dacă călătorim în ziua spectacolului, îmi este mai greu să rămân relaxată. Dar fac tot ce pot pentru a folosi puțină energie și nu-mi propun în acea zi prea multe, astfel că economisesc multă energie pentru scenă când începe spectacolul.
3. Ai realizat o interpretare de excepţie în Me and Bobby McGee! Spun asta pentru că, nu am mai văzut prea multe interpretări atât de pasionale ca a ta. Gianna Nannini mai are, desigur, varianta ei. Janis a fost idolul tău?
Janis nu a fost unul dintre idolii mei, dar mi-a plăcut mult, am crescut cu muzica ei, am ascultat albumele, melodiile și videoclipurile ei foarte mult în anii de adolescență. Ea a fost cu siguranță una dintre cântărețele mele preferate și îi simt influenţa. Nu am înregistrat niciodată niciunul dintre cântecele ei, pentru că am vrut să fiu cunoscută doar pentru melodiile mele originale. Dar am cântat câteva dintre melodiile ei, cu mulți ani în urmă, pe scenă, într-o trupă de coveruri din Canada.
4. Sunt la primul interviu cu o cântăreață din Canada și doresc să facem munca ta cunoscută publicului din România. Cum ai descoperit muzica și ce înseamnă această profesie pentru tine?
Cea mai mare parte a gustului meu muzical și a iubirii de muzica bună s-a format din colecția de discuri a tatălui meu și din dragostea lui față de blues. Sunt atât de recunoscătoare, fiindcă a avut atât de mulți artiști mari în colecția sa de discuri, și m-a pus să ascult această muzică uimitoare, încă de când eram copil. Îmi place să cânt și să interpretez pentru oameni și, de asemenea, să scriu poezii și cântece, deci este un job perfect pentru mine, pentru că iubesc muzica și așa că, nu simt efortul în niciun fel. De asemenea, cred că este important să fie menţinut viu spiritul bluesului, păstrându-i strălucirea făcându-i pe oameni să afle, cât de important și puternic este acesta în vindecarea inimii și a sufletului.
5. Ai mai face acelaşi lucru dacă te-ai mai naşte o dată? În ce perioada de timp din istorie ţi-ar fi plăcut să te naşti şi de ce? Anii '60 sau anii '70?
Aceasta este o întrebare dificilă. Nu sunt sigură ce aș face dacă aș avea o altă viață, dar cred că voi fi tot cântăreață și interpretă. Și da, ar fi fost uimitor să trăim în anii '60 și '70, dar și dificil. Sunt fericită să fiu cine sunt astăzi și să trăiesc în acest moment și loc, acum.
6. Ştiu că îţi place poezia şi ai scris poezii înainte de cânta şi compune muzică. Ai pus poezia pe note?
Poezia mea devine o parte din versurile cântecului meu, da. Și, de asemenea, am publicat o mică carte de poezie în 2010 (n.r. "Diary of a Firegirl").
7. Ai scris un cântec despre femeile băştinaşe din Canada. Highway Of Tears. Emoţionant! Bănuiesc că este o poveste adevărată. Cum s-a întâmplat asta?
Cântecul este despre un subiect foarte grav. Multe femei și fete aborigene au dispărut și au fost ucise în Canada, așa că am vrut să scriu o melodie despre asta, pentru a arunca o lumină asupra acestei probleme, deoarece guvernul și poliția nu făceau prea multe în Canada și mulți oameni din întreaga lume nu știau că se întâmplă. Este o mare rușine pentru țara mea ...
8. Spune-ne câte ceva despre membrii trupei tale. Cu ei vei veni la festivalul de la Brezoi?
Da, aceasta este trupa mea pentru România și pentru majoritatea spectacolelor din 2018. Toți sunt mari muzicieni și sunt toți născuți în Germania. Dar cea mai bună parte a colaborării cu ei este faptul că sunt, de asemenea, oameni buni. Este foarte important să lucrezi cu oameni amabili și relaxați. Deci am fost foarte norocoasă cu această trupă, deoarece putem cânta minunat împreună, sunt prieteni buni, ne simţim bine şi ne distrăm când suntem pe drum în turnee. Am lucrat cel mai mult cu Jan Laacks, este un bun prieten al meu și sunt foarte fericită să lucrez cu el pentru că este foarte talentat. Am realizat împreună ultimul album de studio (Breaking Free din 2016) și acum lucrăm la un nou album, ce va fi lansat în septembrie 2018.
9. Apropo de Jimi, pe albumul Sleep Litle Girl apare chitaristul Henrik Freischlader, pe care publicul din România l-a admirat la un festival din Suceava. Cum l-ai cunoscut şi ce-a însemnat colaborarea cu Henrik ca producător. Aţi cântat împreună?
Henrik și cu mine ne-am întâlnit în 2009 la un festival de blues din Germania, a fost prima dată când am cântat în Germania (n.r. Grolsch Blues Festival). Apoi, Henrik m-a întrebat, câțiva ani mai târziu, dacă vreau să fac o înregistrare la casa de discuri, Cable Car Records. Așa că am înregistrat "Sleep Little Girl", "The Lily" și, de asemenea, am lansat albumul "Live at Spirit of 66" - un album live cu trupa mea, la casa lui de discuri. S-a dovedit a fi un producător inspirat și mi-a plăcut să fac albumele cu el, pentru că, are o ureche muzicală foarte bună.
10. Ultima întrebare este despre hobby-uri. Cum te relaxezi?
Mă relaxez citind, scriind, îmi place să fac plimbări în natură, să petrec cât mai mult timp cu prietenii și familia, să călătoresc în vacanță în locuri noi și să-mi petrec timpul pe plajă, să ascult muzică și să fac cumpărături, îmi place să gătesc lucruri noi, şi de asemenea, îmi place să vizionez filme.
"For me the Blues is about expressing pain, but with a feeling of hope at the end. Blues music is bringing out emotions. It is very rough and honest. The best Blues brings out feelings that people need to get in touch with." (Layla Zoe)
artasunetelor.com
|
Interviu realizat de Radu Lupaşcu 2/5/2018 |
Contact: |
|
|
