Născut român din întâmplare...
De la anul de ( diz) graţie 1989, pe măsură ce aşteptările unei lumi noi sunt înşelate, total sau parţial, s-a cultivat şi a crescut nemulţumirea faţă de tot ce-i românesc: faţă de ţară ( “ vrem o ţară ca afară”), faţă de tradiţii, faţă de cultură, faţă de istorie, faţă de ortodoxie, faţă de creştinism, faţă de popor… S-a ajuns până acolo, încât unii să se scârbeaca, să regrete că sunt români, că s-au născut români.
Fiecare perioadă istorică îşi are moraliştii ei. Un intelectual care, împreună cu alţi câţiva, şi-a arogat după 1989 calitatea de arbitru al eleganţei morale, a spus cândva (şi o repetă) că s-a născut român din întâmplare, lăsând să se înţeleagă că ar fi trebuit să se nască cu necesitate altceva: englez, francez, elveţian, american…dar întâmplarea i-a jucat feste. Deoarece se are bine şi cu Buddha, s-ar putea ca la următoarea reîncarnare să se nască cu necesitate ceea ce-şi doreşte.
Este regretabil că o persoană tobă de carte poate să spună o asemenea gogomănie. Dacă părinţii sunt români, te naşti cu necesitate român. Dacă unul din părinţi este român şi celălalt neamţ, te naşti cu necesitate româno-neamţ sau neamţo-român. În materie de naştere ( chiar şi prin fecundare în vitro) nu există întâmplare şi nici probabilitate.
Orice om ar trebui să-şi asume cu demnitate, cu bune şi rele, ascendenţa trupească, etnică, spirituală etc. din care se trage cu necesitate, nu din întâmplare. Din această moştenire are datoria de a pune în valoare, de a îmbunătăţi, de a promova, oriunde s-ar afla, tot ce este bun şi frumos ca parte a spectacolului lumii.
Nimeni nu este fără de păcat ( nici chiar moraliştii), aşa că nu se poate ca grâul să fie curat. Toţi suntem un amestec de grâu şi neghină, indiferent ce şi unde ne naştem, cu necesitate. A spune că m-am născut român din întâmplare, este un mod subtil de a separa persoana mea, numai grâu, de ceilalţi care sunt numai neghină. E o altă formă de a arăta cu degetul paiul din ochiul celuilalt. Se pare că e o tendinţă generală, nu numai naţională, ci globală.
E vremea neghinei care creşte mai repede şi mai multă decât grâul. Dar nu va fi plivită decât la vremea secerişului: “Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea.” (Matei 13,30)
Dacă nu plivim noi înşine neghina la timp, există riscul să moară grâul din noi, copleşit de neghina care va arde şi nu se va mai opri din ardere.
|
Nicuşor Gliga 2/4/2018 |
Contact: |
|
|
