DE-ALE UNIVERSULUI
DE-ALE UNIVERSULUI
Frate drag, mintea omeneascǎ
nu poate īndura totul.
Vincent Van Gogh
De cīte ori mi s-a īntīmplat sǎ privesc cerul noaptea, mi-am amintit de o poveste a lui Duiliu Zamfirescu, al cǎrei personaj, un ciobǎnaş tolǎnit pe o cǎpiţǎ, desluşea fericit din desenele stelelor. M-am īntrebat şi mǎ mai īntreb şi acum: o fi greu?
Noi, cei ce locuim īn marele oraşe, ce invadeazǎ cu lumina lor cupola cereascǎ de de-asupra noastrǎ, nu mai avem parte de frumuseţea unui cer de cernealǎ, garnisit cu milioane de stele de aur. Asta a rǎmas o plǎcere pe care o mai pot īmpǎrtǎşi doar cei din lumea a treia sau a patra, cei fericiţi ce cǎlǎtoresc prin pustietǎţi sau astronomii. Privitul cerului noaptea, a acelui cer plin de stele, nu e doar o plǎcere, ci mai mult: e un prilej de revelaţie, cīnd pǎtruns de mǎreţia boltei, omul īşi trǎieşte cu sinceritate nimicnicia. In privinţa aceasta cred cǎ nici cei mai puţini sensibili, nu fac excepţie. Excepţii existǎ totuşi şi despre una dintre ele cred cǎ nu e rǎu sǎ amintesc. Esta vorba despre un autor savant şi despre cartea sa. Pentru minidezbatera mea, numele lor nu este de prea mare importanţǎ. In fapt nu sīnt singurele la care s-ar putea face referire. Cartea respectivǎ e atrǎgǎtoare īntr-un fel pentru cei ce au timpul necesar şi aplecarea sǎ priceapǎ ce-ar putea sǎ-nsemne cuvīntul univers īn accepţiunea sa astronomicǎ. Am deschis-o cu ardoarea cu care mǎ grǎbesc mai mereu sǎ īnţeleg cīte ceva, am citit-o curios şi cu temei şi am īnchis-o intrigat. Fizica şi chimia proceselor din univers īncepīnd cu īnceputul, vīrsta universului şi īnceputul timpului, Marele Bing-Bang, dilataţia şi contracţia universului, natura gǎurilor negre, sīnt toate subiecte ale cǎrţii. In faţa unui asemnea cuprins, respectul te obligǎ sǎ-ţi scoţi pǎlǎria. Cīţi dintre noi, oameni de rīnd, pot spune douǎ vorbe desluşite despre aşa ceva? M-am īntrebat īn timp ce citeam şi rǎsciteam paginile, dacǎ sīnt destul de pregǎtit, ca sǎ nu zic altfel, sǎ pot pricepe asemenea explicaţii. Nu mi-am putut rǎspunde singur nici pīnǎ astǎzi. Aşa am ajuns sǎ-mi īmpǎrtǎşesc acum trǎirile. Citind, m-am simţit de multe ori īnfiorat de respectul ce mi-l impune erudiţia, dar şi de insatisfacţia de a descoperi cǎ textul a īnglobat şi o seamǎ de naivitǎţi de prima mīnǎ. Sǎ reiau cīteva dintre ele: gǎurile negre primordiale au putut forma cel mult o milionime din materia universului, īnceputul timpului ar fi fost un punct de densitate infinitǎ şi de infinitǎ curburǎ a tandemului spaţiu-timp, omul trebuie sǎ se foloseascǎ de teoria cuanticǎ a gravitǎţii pentru a īnţelege cum a īnceput universul. Astfel de afirmaţii şi altele cam de acelaşi fel se gǎsesc presǎrate īn textul unei cǎrţi cǎreia i s-a dus vestea īn toate cele patru zǎri. Am putea crede noi cititorii, eu cititorul, cǎ cineva care se considerǎ o persoanǎ onorabilǎ a estimat deja cantitatea de materie din univers? Dacǎ univesul avea dimensiunea zero la momentul Marelui Bing-Bang, īnseamnǎ cǎ nu era unives. Si dacǎ nu era, ce era? Unde s-a dilatat universul? In ce incintǎ alta decīt universul? S-a dilatat univesul īn univers? Invǎţīnd, pricepīnd teoria cuanticǎ sau oricare alta a oricǎrui viitor, sǎ īnsemne cǎ vom īnţelege cum a īnceput universul? Si chiar admiţīnd enormitatea asta, vom putea pricepe ce a fost īnainte de a fi universul?
Sǎ fie oare savanţii, cǎci cum spuneam, autorul cǎrţii e un savant, atīt de distraţi īncīt sǎ nu-şi mai punǎ şi astfel de īntrebǎri fireşti ce stau la īndemīna oricui? Afirmaţiile despre care vorbeam nu sfideazǎ doar logica elementarǎ, ci şi esenţa gīndirii umane care n-a īncetat şi nu va īnceta sǎ crediteze Ideea īnaintea Materiei. Chiar şi fǎrǎ a-i putea explica sau īnţelege existenţa, Dumnezeu īşi gǎseşte mai cald şi mai firesc loc īn spiritul noastru decīt orice efemerǎ demonstraţie termodinamicǎ. Revin la īntrebarea: entuziasmat de o idee mai mare sau mai micǎ, sǎ-şi piardǎ oare un astfel de savant simţul realitǎţii? Intreb asta cu o sincereǎ şi totalǎ curiozitate pentru cǎ n-am fost şi nici nu voi fi savant. Neşansa mea e cǎ nici cioban nu prea mai am timp sǎ fiu, pentru a admira şi pricepe frumuseţile cerului, ca acel personaj fericit al lui Duiliu Zamfirescu.
|
Viorel Neacsu 11/5/2002 |
Contact: |
|
|
