Lecţia de democraţie
Pentru evenimentele culturale, sportive, sociale,sindicale, mondene etc., reţelele digitale de socializare sunt un mijloc foarte eficace de mobilizare şi de agregare rapidă a unor mase de oameni în agorale: pieţe, stadioane, străzi, săli etc.
Ca scop şi finalitate, mobilizarea digitală pentru evenimente politice ( manifestaţii, marşuri, proteste etc.) s-ar prezenta simplu cam aşa: opoziţia sau guvernanţii ( principali beneficiari) acţionează prin intermediul manifestanţilor ( ipotetici beneficiari, care ar reprezenta tot poporul, şi el ipotetic beneficiar) împotriva guvernanţilor sau a opozitiei, care pierd ( sau ar trebui să piardă) popularitate, sprijin electoral etc.
Ar putea câştiga, numai opoziţia, perdanţi fiind poporul protestatar şi guvernanţii. Sau, deloc paradoxal, să câştige şi opoziţia şi puterea, având în vedere legea politică a vaselor comunicante sau legea transhumanţei politice. Sau să câştige numai puterea. În toate cazurile, cel care pierde este poporul. Dacă ar câştiga acesta şi ar pierde şi opoziţia şi puterea ne-am afla în faza incipientă a unei revoluţii, care ar putea instaura democraţia directă, fără reprezentanţi, fără vreo autoritate.
Singura… singură autoritate, în relaţia cu care fiecare om, în parte, este liber să exercite o democraţie directă, fără anarhie, este Dumnezeu, care , de fapt, nu e singur, ci o Sfântă Treime. Dar pentru aceasta , omul tebuie să fie îndumnezeit prin har: “ Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi. “ (I Cor.15, 28)
Lumea se află într-o fugă accelerată de Dumnezeu, de Hristos, sustrăgându-se lucrării Bisercii de îndumnezeire a omului prin har. “Scopul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt” ( Sf.Serafim din Sarov), care dobândire a Duhului Sfânt înseamnă refacerea unităţii persoanei, reconstrucţia armoniei pierdute dintre trup şi suflet. Opusul este creşterea anarhiei existenţiale a persoanei, care generează şi promovează anarhia oricărui sistem social-politic.
Au existat şi există teoreticieni ( şi practicanţi) ai anarhiei, care spun că , înainte de a face ordine, o nouă ordine, trebuie mai întâi creat haosul. Anarhia generalizată nu va putea fi ţinută în frâu decât numai printr-un un control sigur, eficient şi total al fiecărui sclav, care trăieşte iluzia unei libertăţi absolute.
Repoterii tv, aflaţi printre protestatarii din ultimele zile, relatau în vorbe şi imagini desfăşurarea evenimentelor, la care au participat câteva zeci de mii de persoane în toată ţara şi câteva sute prin străinătate. S-au scandat sloganurile vechi, au apărut noi creaţii ale folclorului protestatar, în proză şi în versuri, mai mult sau mai puţin reuşite, unele vulgare, caricaturi, desene cu ochi care veghează, două mâini puse la ochi formând un dublu 666, dansuri în doi sau în horă, steaguri cu gaură, veşminte bisericeşti luate în derâdere, cruci, câteva îmbrânceli, vorbe de mahala etc. Nimeni n-ar fi putut să explice, nici protestatari şi nici reporteri, care sunt modificările ( pe articole) care afectează legile justiţie. Ar fi trebuit.
De fapt, cred că nici nu interesează pe nimeni. Importante sunt atmosfera şi spiritul protestelor, spiritul timpului. Membri ai mişcării Zeitgeist România ( spiritul timpului – în germană) îşi anunţau prezenţa cu o pancartă pe care scria “ O lume fără politicieni- Mişcarea Zeitgeist”. ( vezi: http://zeitgeist.unitisalvamromania.ro/ştiri/74-revolutia-globala-declansata-de-un-film-presa-despre-miscarea-zeitgeist). În ianuarie 2017, femeile americane se duceau la Washington să protesteze împotriva lui Trump şi au fost preluate şi monopolizate de … Madonna, care le-a invitat la o revoluţie globală a iubirii, care să zguduie lumea din temelii. După haos , ordinea…
Reporterii anunţau ( şi confirmau cu imagini) că , în ciuda vremii câinoase, unii părinţi şi-au adus la proteste şi copii, mai mari sau mai mici, la lecţia de democraţie. Nu vor fi înţeles mare lucru dar vor fi reţinut că democraţia se învaţă în stradă şi înseamnă să fii propria-ţi autoritate. În virtutea drepturilor, ai … dreptul să te răzvrăteşti împotriva oricărei alte autorităţi: a părinţilor, a dascălilor, a autorităţilor alese ale cetăţii şi, în ultimă instanţă, a lui Dumnezeu. Poate, dintre aceşti copii, unii vor deveni părinţi, dascăli, persoane învestite cu putere peste alţii. Cum va arăta lumea?
N-ar fi mai bine ca părinţii să le ofere copiilor, mai întâi, lecţii de credinţă sănătoasă, învăţând că există o singură autoritate supremă, Dumnezeu, respectiv Iisus Hristos? Şi că toate celelalte autorităţi, binecuvântate sau nebinecuvântate (dar îngăduite de Hriostos, din raţiuni numai de el ştiute) vor da seama de felul cum i-au tratat pe cei deasupra cărora s-au aflat? Asemenea şi cei subordonaţi vor da seama de felul în care s-au comportat faţă de autoritate. Şi autoritatea şi subordonaţii îşi slujesc unii altora, întru Hristos. Sau ar trebui…
“Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate./ "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, care este porunca cea dintâi cu făgăduinţa:/ Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ"./ Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului./ Slugilor, ascultaţi de stăpânii voştri cei după trup, cu frică şi cu cutremur, întru curăţia inimii voastre, ca şi de Hristos,/ Nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu,/ Slujind cu bunăvoinţă, ca şi Domnului şi nu că oamenilor,/ Ştiind fiecare, fie rob, fie de sine stăpân, că faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plată de la Domnul./ Iar voi, stăpânilor, faceţi tot aşa faţă de ei, lăsând la o parte ameninţarea, ştiind că Domnul lor şi al vostru este în ceruri şi că la El nu încape părtinire.” (Efeseni 6, 1-9)
Aşa vede Dumnezeu democraţia, cât încă mai suntem în trecere prin această lume. Alternativa este anarhia şi pe acesta mizează prinţul acestei lumi pentru a-şi instaura domnia, aşa trecătoare şi scurtă cum va fi.
|
Nicuşor Gliga 1/24/2018 |
Contact: |
|
|
