1859 - Farul Marii Uniri
Era o zi sfântă-a marelui Gerar
Cu clipe de har, de vis şi înalte
Fulgi de lumină încercau să salte
Speranţa-minune, pe-omătul lunar,
Pe douăzecişipatru s-a-nfăptuit
Pasul spre ``Statul Naţional Român``
O,..când moş Ioan Roată, deşi bătrân,
Cum toţi, o mare bucurie-a trăit.
Amândouă ``Principatele``l-au ales,
În frunte, pe acelaşi Cuza-Vodă,
Un act îndrăzneţ, neprevăzut, imens !
Şi-Alecsandri a şi creat o odă…
Oda a prins în suflete o horă
Ce s-a întins, cu dor, peste hotare,
Îmbrăţişându-se soră cu soră
Cu gândul la Unirea viitoare…
Montreal / Quebec
|
