Interpretări : Avertismentul titanilor
Titanii erau ,în mitologia greacă,semizei,făpturi gigantice și extrem de puternice .
Despre ei ne vorbește Hesiod în “Theogonia”.
Este interesant de menționat că sursa de inspirație a lui Hesiod a fost o lucrare,”Titanomachia”, întocmită de către un bard orb din Thracia,cu numele Thamyrus.
În acest poem se vorbește de revolta Titanilor contra Zeilor din Olimp și bătălia feroce dintre ei.
În cursul acestei bătălii teribile pământul a avut enorm de suferit,fiind ,în bună măsură,pustiit.
Înfrânți Titani au fost aruncați în fundul pământului,legați în lanțuri în Tartar.
Într-o interpretare mai largă această bătălie dintre Titani și Zei vorbește despre consecințele ateismului militant și despre urmările persecuției Credinței.
Exemplul revoltei Titanilor ramane avertisment privitor la catastrofa ce o poate produce secularismul agresiv.
Este foarte bine știut că începând din veacul al XVIII,încet,tenace,tot soiul de “filozofii” și învățături otrăvite au căutat să inducă îndoială în sufletele credincioșilor,să le corupă Credința și să le distrugă Tradiția.Această acțiune ,hai să-I zicem “intelectuală”, a fost complimentată de acțiunea ‘sectelor”,a ereziilor de la Dreapta Credință.”Sectele” sunt cele care au amăgit mulți oameni și i-au rătăcit într-un pustiu al cărui scop este separarea de Dumnezeu.
Aici,cu riscul brutalitatii,trebuie să fim foarte raspicati.
Nu membrii sectelor sunt cei care trebuie învinuiți,învinuită trebuie învățătura sectelor.
Cum spuneam scopul lor final,fie că ele sunt conștiente de această înșelare,fie că nu sunt ,este separarea de Dumnezeu.Sectele pot pretinde că îl slujesc pe Dumnezeu dar legătura cu El este tăiată.În ce mod.
Prin faptul că eliminând Tainele,rugăciunea către Maică Domnului și către Sfinți,refuzând cinstirea icoanelor și a moaștelor Sfinților,nu mai există legătură directă,personală cu Dumnezeu.Iar Dumnezeu nu este un “pricipiu”,este Cel care asigură legătură personală cu toți și fiecare dintre cei care îl mărturisesc în Treimea,’cea de o Ființă și Nedespărțită”.
Dar aceste eforturi de secularizare a societăților omenești,în veacul ce a trecut și în anii pe care- i trăim, a devenit atac demonic deschis.Vedem în jurul nostru cum stări și noțiuni fundamentale,care au asigurat nu numai continuitatea omenească dar și capacitatea oamenilor de a avea un strop de veselie și mai ales de nădejde,sunt atacate,relativizate și maculate.Familia este sub atac deschis,relația dintre oameni este distrusă,curățenia copiilor este înlăturată.Iar toate aceste abominații sunt prezentate că “eliberări”.Iar în acest context putem vedea ce s-a întâmplat în societățile “atee”.Să ne aducem aminte cum în Rusia sovietică zeci de mii de biserici și mănăstiri au fost închise și distruse.În 1938 în întreagă Rusie mai erau deschise o sută de biserici.Icoanele și moaștele sfinte au fost înlăturate și sute de mii de credincioși au fost uciși cu sălbăticie.Puterea de sus a rămas neclintită,Divinitatea nu a fost micșorată,dar viața oamenilor a fost un infern al pustiiri.Și ar trebui să nu ne lăsăm amăgiți.
Acest secularism demonic și agresiv este tot o religie,este închinarea la demoni.Ce altceva decât închinare la demoni este fuga de realitate prin droguri,elitism,erotism sau consumarism? Ce altceva decât închinare la idoli sunt “concertele” de muzică metalică și cele care induc o stare de isterie colectivă? Și ce altceva decât jertfe aduse demonilor sunt tot mai frecventele crime făcute la concertele pomenite?
Ce altceva decât slujire a demonilor este deschisa propovaduire a sodomiei?
Trăim vremuri grele și de mare ispita și singura mântuire este credința și atașamentul față de Dreapta Credință,față de Ortodoxie.
Se poate spune că o societate creștină se aseamna unei cetăți cu ziduri tari și reguli aspre,dar în mijlocul acelei cetății locuitorii pot fi veseli,pot sărbători, se pot bucura.
Într-o socitate atee zidurile nu mai există,dar în interiorul cetății este groază,disperare și lipsă de sens existențial
Pentru Neamul Românesc aceasta este miza clipei istorice: viață în Ortodoxie sau moartea fără Dumnezeu.
Viața în Ortodoxie se poate asemui unui drum.
Ortodoxia nu este o rețetă magică,este asumarea unui model existențial, a unei trăiri în dreapta învățătură.În acest drum vom avea de înfruntat nenumărate greutăți și teribili adversari.Dar chemarea și ispita lor avem puterea și libertatea de a le respinge.Căci toți și fiecare suntem înzestrați cu liberă voie.Avem mereu lângă noi Trupul lui Iisus,Biserica în toată măreția ei.Iar Biserica noastră ne spune că putem să ne pierdem sufletele dar le putem și mântui.
În anume fel același lucru ni-l spune și înțelepciunea Neamului nostru ,în miraculoasele sale povești.
Căci poveștile nu ne spun că există balauri, noi toți știm bine că balaurii există,poveștile ne spun că balaurii pot fi înfrânți.
Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center
|
Alexandru Nemoianu 1/23/2018 |
Contact: |
|
|
