Mihai Eminescu – poetul nepereche a carui operă învinge timpul
“A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata…..”
Literatura noastra a avut de-a lungul timpului parte de poeti adevarati si deosebit de talentati care ne-au lasat o opera minunata de care putem fi mandrii intotdeauna. Insa deasupra tuturor a stralucit o stea, “Luceafarul” poeziei romanesti, o stea care nu se va stinge niciodata si poate niciodata nu va rasari alta mai stralucitoarea decat ea. Acest Luceafar al neamului nostru, si nu numai, este Eminescu “poetul nepereche a carui operă învinge timpul “, asa cum afirma George Calinescu.
Ca sa vorbesc despre Mihai Eminescu, nu mi-ar ajunge paginile unei cartii. O viata atat de tumultoasa, de bogata in evenimente si in scrieri de o deosebita valoare literara, nu se poate prezenta decat in mii de pagini iar acestea ar trebui scrise de un foarte bun cunoscator al operelor sale. De aceea eu nu ma hazardez a face comentarii ci ma rezum a va scrie foarte pe scurt, cateva ganduri pentru Eminescu, la aniversarea a 168 de ani de la nasterea sa.
Ce inseamna pentru mine Eminescu? Intrebarea este foarte simpla, dar totodata si complicată. Mihai Eminescu este, cu certitudine, poetul ale carui poezii m-au fascinat de mica. In scoala am învatat cu placere poeziile lui. Sunt unele pe care nu le pot uita nici acum, le pot recita oricand iar cand le citesc sau le recitesc, retraiesc acele vremuri. Mi-a fost cel mai apropiat autor al sufletului meu.
Si acum imi aduc aminte cu placere de prima data cand am descoperit poezia lui Eminescu. Eram in clasa IV-a si doamna invatatoare a organizat un memento Mihai Eminescu. Mi-am ales sa recit poezia “Copii eram noi amandoi” care este si acum preferata mea. Pe cand eram copil umblam cu o carte in buzunar, imprumutata de la biblioteca scolii, cu cele mai frumoase poezii, pentru copii, scrise de Eminescu. Hoinaream “ Pe langa plopii fara sot”, prin padure ma opream sa vorbesc cu pasarile, cu gâzele, cu râurile sau cu arborii la umbra carora citeam cateva poezii apoi visam. Visam cu ochii deschisi spre cerul albastru, visam la “Ingeri balai”, visam ca o sa-l intalnesc candva pe Fat Frumos din lacrima. Eheiiii…” Unde esti copilarie, cu padurea ta cu tot?”„
Copilaria cu visurile noastre se pierd odata cu varsta, dar oricat ai fi de batran, ceea ce ramane etern ca o lumina, dupa care, chiar de nu recunoaste nimeni, toti duc dorul este tocmai fericirea si inocenta copilariei, a copilariei pierdute.
Mai tarziu mi-am dat seama ca fiecare poezie e diferită iar un loc aparte în sufletul meu are Scrisoarea a III-a. Nutresc un sentiment de admirație față de talentul cu care a descris în acele timpuri prezentul decăzut al societatii românesti si aici ma refer la partea a doua a scrisorii. Prezent decazut de atunci și foarte actual acum.
Apoi… cei ce sunt de varsta mea cred ca-si amintesc de cantecul “Atât de fragedă’”….. compus si lansat de formatia Mondial in 1969, la 90 de ani dupa scrierea textului de Eminescu. Si acum “ Cand amintirile-n trecut incearca sa ma cheme” de cate ori ascult aceasta melodie, intr-adevar mai rar difuzata, ma entuziasmez de frumusetea parca ireala a versurilor si ma intreb daca acele versuri mai au acelasi ecou in constiinta tinerilor de azi, unde internetul a cucerit o alta zona a culturii. Ar fi pacat sa pierdem sau sa minimalizam opera marelui poet, tradusa in foarte multe limbi, Eminescu fiind un ambasador al Romaniei in lume.
Anul acesta se implinesc 100 de ani de la Marea Unire. Mihai Eminescu a scris poezia „Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie” cu mulţi ani înainte de Marea Unire de la 1 decembrie 1918, si are unul dintre cele mai emotionante texte de care isi aduc aminte toate generatiile care au aniversat momentele cheie ale formarii natiunii si tarii noastre. Aceasta poezie consider ca este un imn prin care poetul isi exprima afectiunea, patriotismul si dragostea de tara, este un imn in care se canta gloria, sufletul romanesc, si bucuria de a fii roman.
Apoi….cine nu a auzit despre celebra poveste de dragoste dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle? oare cum ar fi arătat poeziile de dragoste ale lui Mihai Eminescu dacă nu ar fi fost inspirat de acest „Îngerul Blond“ așa cum o alinta poetul pe cea care i-a furat inima pentru totdeauna? Nimeni niciodata nu are sa gaseasca cuvintele potrivite pentru a descrie aceasta mare iubire. Pentru o inima atat de inflacarata si dornica de iubire, Eminescu a reprezentat totul. Si Veronica a fost pentru Eminescu, muza, ingerul, demonul, singura lui fericire si motivul intregii lui existente. In profida greutatilor soartei, s-au iubit in viata si dincolo de ea. Poate ca lumea asta nu a fost demna de a gazdui ceva atat de frumos si atunci totul trebuia sa se mute acolo unde exista eternitate pentru eternitate. Iar iubirea lor a creat cele mai frumoase poezii de amor ale literaturii românești. Se spune că s-au stins din prea multă dragoste, neavând parte de acel final frumos ca în povești.
Ei bine, si atunci, in copilarie, ca si acum, poeziile lui Eminescu reprezintă pentru mine ceva curat, ceva ce dovedeşte că sentimentele omeneşti sunt eterne, că viaţa trebuie trăită din plin, ele reprezintă sensibilitate şi tot ce e frumos de-a lungul vieţii omeneşti. Poezia eminesciana este unica, irepetabila.
In incheiere, cu umila mea parere, il consider pe Eminescu cel mai de pret dar pe care ni l-a dat vreodata literatura, o adevarata minune care nu dureaza “trei zile” precum se spune despre orice minune, ci va dura vesnic, va ramane mereu vie in sufletele noastre.
|
Dorina Cornelia Aldea, Vancouver 1/13/2018 |
Contact: |
|
|
