O floare pentru Eminescu
Eu atât voiesc a reaminti îngerului nostru păzitor din când în când adormit.
Vine 15 ianuarie, iar în 15 ianuarie 1850 s-a născut Mihai Eminescu.
Scoală, îngere, clătește-ți mâinile și fața cu apa sfințită de Gerariu și mergi de pune o floare la statuia de laser a poetului național. Și universal, de n-oi trezi demonii.
Scoală-te, frate și tu, urmează calea îngerului păzitor și apropie-te de El cu gândul și cu fapta:
”Azi se naște Eminescu. Slăviți-l!”
El este Iisusul după Hristos al calendarelor rotitoare de literă pe bolta cerească, Aducând cântări mulțime, Cum universu-n stele. Icoană și privaz, Povestea codrului, Povestea teiului, Rugăciune. Ca o făclie, Sara pe deal, Doina, Înger și demon, Odă (în metru antic), Memento mori (Panorama deșertăciunilor). Scrisoarea I, Scrisoarea II, Scrisoarea III, Scrisoarea IV, Scrisoarea V, Epigonii și Ce te legeni. Fiindcă mereu ne legănăm, cu crengile la pământ. Valurile, vânturile ne intră-n case, îngerul, din când în când adormit, își cheamă schimbul: ”Nu credeam să-nvăț a muri vrodată”, una dintre cele mai adânci și mai înalte rezonanțe din lirica universală. Peste toți și toate, Luceafărul.
”Am citit de multe ori în presă, în ultimele decenii – notează Eugen Simion – , și am fost eu însumi întrebat în mai multe rânduri, dacă Eminescu este depășit sau nu ca poet. Nu-i o întrebare comodă, dar, în fond, chestiunea se poate discuta. Orice operă întâmpină legea mutației estetice și orice scriitor se confruntă cu sensibilitatea generațiilor ce-i urmează. Eminescu rezistă de aproape 150 de ani acestei confruntări. Românii s-au regăsit, în partea lor cea mai frumoasă, în poezia lui și tot ei au creat o legendă în jurul iubirilor și suferințelor sale. Eminescu e susținut, desigur, de poezia lui”. Nu doar în partea lor cea mai frumoasă, îmi permit să adaug, s-au regăsit românii prin poezia lui Eminescu, ci și în partea lor cea mai dureroasă. La chiuit și hore de mână, la alaiuri și sfârâit de hălci, ne regăsim de la sine. În rest e problema. Lecturați-i publicistica și veți putea pătrunde contextul social și politic al vremii sale, cugetările de bun simț inspirate de istoria neamului: ”Ar fi un act de adâncă ingratitudine către strămoșii noștri, dacă ne-am închipui că cu noi se începe lumea în genere și România îndeosebi, că numai noi am fost capabili a avea instinctul neatârnării, când, la dreptul vorbind n-am făcut decât a mănținea cu mult mai mult ori mai puțin succes ceea ce ei au câștigat prin sângeroase lupte”.
Genialul poet a fost și rămâne prin fiecare particulă a întregului său o ființă tragică.
A trăit puțin, a creat, a iubit și s-a topit repede. 15 ianuarie este și Ziua Națională a Culturii Române.
Se naște Eminescu, slăviți-l!
|
de Virgil Dumitrescu 1/6/2018 |
Contact: |
|
|
