Ȋnapoi la saturnalii
Sintagma “ sărbătorile de iarnă” include Naşterea Domnului, spre mântuirea neamului omenesc, doar ca pretext pentru tot felul de activităţi de entertainment , care încep de pe la Sfântul Andrei şi se termină cu Crăciunul pe stil vechi Competiţii culinare, tradiţii, muzică, jocuri, măşti…Saturnalii moderne. Industria turismului nu trăieşte din posturi, rugăciuni, pocăinţe, spovedanii...
În spaţiul nostru carpato-danubiano-pontic, Crăciunul nu poate fi conceput fără colinde. De o varietate şi o bogăţie ideatică ameţitoare, colindele sunt o naraţiune populară a Sfintei Treimi, de la facerea lumii şi până la a doua venire a Mântuitorului şi Judecata de Apoi.
Colindele se rostesc, se cântă peste tot, şi de cei care au voce şi de cei care nu au. În spaţiile cultuale ( biserici, catedrale) unde, conform canoanelor, nu se folosesc intrumente muzicale, doar vocea omenească este cea care …dă glas colindelor. Dracului nu-i plac asemenea producţii populare şi de aceea foloseşte orice prilej pentru a le bruia, a le bagateliza, în spaţiul public şi chiar în cel cultual. Folosindu-se de hipnoza “ magiei sărbătorilor de iarnă”, acesta reuşeşte să strecoare în biserici şi în catedrale instrumente şi cântări străine de duhul creştin-ortodox, cu binecuvântări preoţeşti şi arhiereşti! După colinde, formaţii instrumentale, invitate în spaţiile cultuale, au trecut la muzica săltăreaţă din programul concertului de la Viena, din prima zi a noului an! E şi aceasta o altă formă de … pomohacizare a vieţii Bisericii.
Anul s-a terminat cu revelioane şi focuri de artificii, devenite tradiţionale şi globale. De la est la vest, în funcţie de fusul orar, la miezuri de noapte, pământul a fost străbătut de un tzumani de artificii, unele de amploare impresionantă. Lumea s-a înghesuit în pieţele marilor oraşe, pe malurile lacurilor, râurilor…România nu a făcut excepţie. Foc, lumină, zgomot şi fum. Acest fum nu se pune la socoteală în cadrul încălzirii globale…
Pe unii (puţini) creştini, în funcţie de practică şi obiceiul locului, trecerea dintre ani i-a găsit în biserici la slujba de noapte pentru a mulţumi Sfintei Treimi şi a cere binecuvântarea noului an.
Nu se poate sărbătoare fără urări. Au curs şi curg urările, pe valuri de vin şi şampanie. Urări de toate felurile, pentru toate gusturile. Pe alocuri apar şi trimiteri la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, la mântuire etc., dar idolul noroc este în topul preferinţelor, ca în această urare, culeasă de pe un site new-agist, ecumenist, administrat de un creştin-ortodox: : “ Orice necaz să vă ocolească iar Domnul Noroc să vă facă numai surprize plăcute, să vă dea o sănătate de invidiat, să conspire împreună cu Universul în favoarea dumneavoastră, să vă umple portofelele, să vă aducă în viață doar oameni care să vă preţuiască, să vă iubească şi să vă ajute, iar în fiecare zi să aveţi parte de multe clipe de fericire!”
Că “ Domnul Noroc” este surd, mut, orb şi fără viaţă, se vede din faptul că şi invocatul Univers, a început anul cu dezordini meteorologice, care nu fac decât să stimuleze şi să agraveze pe cele politice, militare, sociale, (multi) culturale, spirituale etc. 2018, Nihil…
|
Nicuşor Gliga 1/4/2018 |
Contact: |
|
|
