INSTANTANEE CULTURALE DIN TORONTO
INSTANTANEE CULTURALE DIN TORONTO
Am fost dintotdeauna tentatå så compar decorul vietii cu un gigantic muzeu continând tablouri având ca imagine locurile prin care ni se deapånå pasii. Intâi suntem parte integrantå a tabloului în care ne-am nåscut, dar putin dupå aceea iesim din marginile primului tablou si traversåm rama unui al doilea, pe care-l påråsim la un moment dat pentru al treilea si asa mai departe. Iesirile si intrårile se suced în spatiu si timp pânå la final, când pasii nu ne mai conduc la un tablou, ci cåtre o oglindå, în spatele cåreia dispårem. Doar copiii nostri ne vor revedea când se vor privi în acea oglindå.
Când cineva schimbå tara în care s-a nåscut, acesta nu se poate desprinde total de tabloul din care a plecat. De aceea va lua cu el o parte din tabloul nativ când traverseazå granitele noii tåri si o va purta cu el prin toate tablourile prin care va mai trece.
Recent am vizionat spectacolul “Mad Forest: A play from Romania” de scriitoarea de origine americanå Caryl Churchill, care a avut darul de a må proiecta în acea parte de tablou din România pe care o luasem cu mine, dar nu în partea lui luminoaså, ci în cea de dureri si suferinte. Scriså în 1990, piesa are ca temå surprinderea momenteleor de dinainte, din timpul si de dupå revolutia din 1989. Autoarea s-a deplasat la Bucuresti cu un grup de studenti din Londra dupå numai patru luni de la sângeroasa revolutie si alungarea cuplului Nicolae-Elena Ceausescu. Studentii londonezi au lucrat cu cei de la IATC (Institutul de Arta Teatrala si Cinematorgrafica), colectionând istorii si interviuri despre revolutie si improvizând apoi scenete. Caryl Churchill a unit aceste materiale construid piesa “Mad Forest”. Premiera a avut loc la Londra în Iunie 1990, iar la Bucuresti s-a jucat în Septembrie 1990. De atunci piesa se joacå cu regularitate pe întreg teritoriul Statelor Unite, bucurându-se de o mare popularitate printre teatrele studentesti. Implicând un numår mare de roluri, piesa constituie un material adecvat productiilor de sfârsit de an al scolilor de actorie.
Spectacolul din Toronto a fost montat de regizoarea Eda Holmes cu studentii promotiei terminale a anului 2002 a lui Reyerson Theatre School.. Partea întâia a piesei este dedicatå descrierii mizeriilor cotidiene premergåtoare revolutiei: lipsa de alimente, întreruperile de curent electric, interdictia de avorturi, prezenta securitåtii la tot pasul, abominabilul cult al personalitåtii lui Ceausescu în scoli si începe cu un imn adresat Elenei Ceausescu, recitat pe româneste de corul studentilor. Partea a doua descrie revolutia, urmåritå ceas cu ceas, zi cu zi. Ultima parte redå problemele si atmosfera ce au avut loc imediat dupå disparitia cuplului Ceausescu. Piesa este construitå din scurte secvente ilustrative, culese de scriitoare din viata realå. Dacå n-ar fi fost la mijloc talentul de netågåduit al studentilor si al regizoarei, as fi considerat piesa ca o operå strict documentarå. Dar imnurile intonate cu mare måiestrie de corul de studenti ca si miscarea de scenå si schimbårile de decor dovedeau cå asistam la un fenomen artistic. Piesa se adreseazå în principal celor de origine Românå. Depinzând înså de perioada când au påråsit tara, diferite grupuri de Români vor reactiona diferit. Schimbând impresii cu cei din salå dupå spectacol, am avut ocazia så aflu de la cei care au fost în tarå în timpul si dupå revolutie cå reconstituirea faptelor petrecute, fidelå dupå pårerea lor, chiar dacå laså o senzatie apåsåtoare, este un act cultural deosebit de meritoriu care atrage atentia asupra tragicelor evenimente din România anilor 1990. Meritorii au fost si regia ca si jocul excelent al studentilor-actori, pusi în numeroase ocazii så confrunte dificultåtile limbii Române.
Mult mai “senin” a fost spectacolul “Two for One” venit de la Bucuresti la sfârsitul lui Septembrie cu artistii Victor Rebengiuc, Mariana Mihut, pe de o parte, iar pe de alta cu Horia Moculescu si tinerele vedete ale muzicii usoare Paula Seling, Narcisa Suciu si Silvia Stefanescu. Spre deosebire de celålalt spectacol, acesta mi-a readus lumina culturalå a tabloului în care m-am nåscut. Dar, desi sunt o mare iubitoare de frumos si îl apreciez sub orice formå, personal n-as fi amestecat monoloagele shakespeariene (V. Rebengiuc) si recitårile din texte de Cårtårescu (M. Mihut) din prima parte a spectacolului cu cântecele de muzicå usoarå din partea a doua, fie ele si magistral interpretate. Am înteles înså demersul “marketing” al organizatorilor si nu pot decât så aplaud eforturile impresariatului de a ne aduce artisti atât de valorosi.
Însfârsit se cuvine så scriu câteva cuvinte despre låudabila initiativå a producåtorului Raul Dudnic de a înfiinta o emisiune TV dedicatå Românilor din Ontario. Ea este difuzatå la ora 12h00 in fiecare sâmbåtå pe canalul Rogers 4. Calitatea emisiunii e comparabilå cu cea a altor comunitåti si se cuvine de aceea nu numai så-i felicitåm si så-i aplaudåm pe Raul Dudnic, Gabriela Hussein si Nicolas Masson, artistul camerei de luat vederi, dar så le si multumim pentru delectarea pe care ne-o oferå.
Scriind aståzi depre Toronto îmi dau seama cå, la cinci ani de la venire, desi am påråsit cu greu tabloul precedent al Montrealului, am reusit så trec pragul noului tablou, cel în care må aflu acuma. Duc înså mereu cu mine tabloul în care m-am nåscut, cel în a cårui limbå gândesc, citesc si iubesc si a cårui istorie o voi purta cu mine pânå la traversarea finalå, cea cåtre universul tåcut de dincolo de oglindå.
Veronica Pavel
|
Veronica Pavel 11/5/2002 |
Contact: |
|
|
