Poezia
COŞMARUL
...Eram vreo sută,-n turboreactor,
La treișpe mii de metri, cu existenţele
Încinse de-o curea, în zbor.
Eram deasupra norilor, mereu
Aproape de un dumnezeu.
Parc-aş fi vrut să locuiesc mereu
În lumea asta nouă, fără timp,
De mi se dăruia uitarea,-n schimb.
Şi decolasem pentru totdeauna.
În urmă – zarea ce nu mai era a mea,
Sub aripi, plată, verde se-nclina,
Oceane ce m-au încântat cu zel,
Intrau acum, grăbite, jos,
Într-o planetă mult pustie,
Cu luciu nobil, de oţel...
Eram de-abinelea plecat. Acuma doar
Urma o altă lume, iar şi iar,
Şi nu eram de nimeni aşteptat
Pe câmpul rece-al pistei, betonat.
Această lume, tubulară, de sub cer,
Avea direcţia ei, în mod sever.
Oricât aş fi amânat, ce dureros,
Eram deja departe de ai mei,
Rămaşi în urmă,-ntr-un oraş-colos.
Toţi pasagerii-acum mergeau acasă,
Nu prea simţind că mie nu îmi pasă...
Deodată - mi se-mplini gândul vrăjmaş:
Acuma, brusc, toate motoarele tăceau !
Şi nu eram departe de sosire.
Nu, nu se poate, strigară pasagerii,
Ne-aşteaptă copiii sau verii !
Dar o pornisem, în jos, într-o rână, buimac.
Stewardesele zâmbeau livide,
Oferindu-ne, înainte de moarte, coniac.
Pământul venea înspre noi de sus,
Rotindu-se, nesupus.
Ne prăpădeam, doar eu râdeam portocaliu:
Nimeni nu va scăpa viu.
Nu aveam nimic de pierdut,
Râdeam de la sfârşit spre început.
O, de ce nu mi-aţi dat totul, atunci când v-am cerut ?
Acum aş fi plâns, m-aş fi agitat.
Aş fi fost, ca şi ceilalţi, normal, demn de urmat.
O, de ce nu mi-au venit toate la vremea lor ?
De ce n-am putut rămâne cu ei ?
De ce nu sunt acuma cu-ai mei ?
Sunt gata, liber să nu mai aterizez, să nu mai visez.
Şi o ratare onorabilă, onora..., onor...
Fuseserăm mai mulţi în turbopropulsor.
BALENA UCIGAȘĂ
Voi picta acum o guașă
Cu balena ucigașă,
-n Golful Monterey, pe-o navă
Mult convexă, mult concavă.
Fanfaroni din lung, din lat,
Cu-aparate de pozat,
"Deci ca să vânăm balene",
Am pornit pe-Ocean alene...
"I am sailing, I am sailing,
home again 'cross the sea.
I am sailing, stormy waters,
to be near you, to be free."
Snobi, pletoși, scrutăm în zare
Doar "se-arată și răsare"
Cât Pacificu-ntr-o guașă
Vreo balenă ucigașă.
Mă simt Ahab, pe catarg,
Zarea în priviri o sparg.
Poate că ne-om întâlni,
"to be near you, to be free..."
|
