Noi doi
Noi doi!.. Strada gării, paşi timizi, aduna…
Vis şi toamnă, pe vreme, asfinţit sângeriu!
Tropăia, sub picior, asfalt vechi,.. şi-n târziu,
Peste timp, soarele umbre lungi desena.
Pe tăcerea înaltă, suflul unei iubiri,
Fulgerată şi ea ca şi ochii în dor,
Înfrunzind zodiacul peste presimţiri
Călătorea neştiutor spre interior.
Acel dor de atins, mângâieri de bujori,
Legăna iubirea-mpăturită în noi,
Erau ploi de tăceri, de viori, de fiori
Şi fire aurii ne legau pe-amândoi,
Înşirând chiar un vis neîntâmplat în poveşti
În tăcerea ce-a strigat înfiorată,
Aruncaţi amândoi pe culmi omeneşti
Clipele jucau în jurul nostru roată…
Ne-am privit într-un dor cunoscut de iubiri
Într-o stradă veche cu luciri noi de-argint
Şi tot ce-a fost, mai sfânt, în razele subţiri,
A înnodat un timp cu fire de alint…
………………………………………………………
Noi doi!.. Strada gării, paşi timizi, aduna…
Vis şi toamnă, pe vreme, asfinţit sângeriu!
Tropăia, sub picior, asfalt vechi,.. şi-n târziu,
Peste timp, soarele umbre lungi desena.
Montreal Oct 2017
|
