E toamna mea...
Azi, cucu-mi cântă anii iar,
Cad lin şi frunzele de-arţar,
Iar anii ca şi toamnele se duc,
Eu, tot mai mult mă simt un cuc.
E toamna mea şi cânt cu foc
Al ei prezent şi-al meu noroc,
Căci, toamna îmi aduce-n dar
În vis… un dor de- abecedar.
Mă văd viteaz între colegii mei
Năzbâtioşi şi marunţei…
Colega-mi dragă-n banca mea,
Şi dragostea, care se-nfiripa...
Au, unde sunt colegii mei,
Pe unde-i poartă anii grei?
Şi Domnul ştie, dac- a da
Sa ne mai întâlnim cândva…
Şi- acum plutesc în vis prin nori,
Tot caut noul, caut neştiutul.
Acelaş baeţel, cu ochii visători…
Cu dragoste privesc trecutul.
Dar, cucu- mi cânta anii iar,
Şi cad încet frunze de-arţar,
Iar anii ca şi toamnele se duc,
Eu tot mai mult mă simt un cuc.
Vreau să vorbesc cu tine, mamă...
O versiune de traducere a versurilor cântecului
Valentinei Tolcunova "Pogovori so mnoiu, mama"
Tu mi-ai cântat nopţile toate
La capul leagănului meu,
Dar timpul s-a tot dus în noapte
Cu- a mea copilărie, zău...
Vreau să vorbesc cu tine, mamă
Să-ţi spun mereu, că te iubesc,
Şi ca-n copilăria dragă
În amintiri să rătăcesc...
Azi duc o viaţă minunată,
De-al meu trecut nu-mi pare rău,
Vreau să te văd, ca altă dată
La capul leagănului meu.
Şi să vorbesc cu tine, mamă,
Să-ţi spun mereu, că te iubesc,
Şi -n vise iar, noaptea întreagă
În amintiri să rătăcesc.
Acele clipe fericite
În inimă le port mereu,
Azi, ca în vis mi-aduc aminte,
Cum legănai pătucul meu.
Vreau să vorbesc cu tine, mamă
Să-ţi spun mereu, că te iubesc,
Şi ca-n copilăria dragă
În amintiri să rătăcesc...
Un cânt de dor cântai tu, mamă,
Cu el mi-alin şi fătul meu,
Şi deseori noaptea întreagă
Rog să te ierte Dumnezeu...
Vreau să vorbesc cu tine, mamă
Să-ţi spun ce mare-i dorul meu...
Ca în copilăria dragă,
S-adorm mieluţ la pieptul tău.
Continuitate
Mă uit la mine în oglinda anilor de ieri,
Văzându-ţi chipul, tată, în amurgul toamnei...
Rătăcesc în amintiri, în pozele trecutului în seri
zăresc două surioare, icoana vie-a mamei...
Mă uit în oglinda anilor de mâine
prin copii şi nepoţi - inimi de pâine,
văzându-mă pe mine şi pe draga mea...
Mă învioară visul tinereţii, văd o stea...
Nu e vis! E renaşterea neamului prin mine!
Înseamnă, că toamna mea e vie,
iar neamul e ca o cetate,
O perlă în continuitate
... şi prin tine!
Valsul iubirii
Noi şi astăzi plutim doar în doi
Pe -ale noastrei nestinse iubiri,
Admirând pe copiii din noi,
Însoţiţi de frumoase-amintiri.
Trece azi, trece încă o zi,
Noi plutim tot pe undele ei,
Ale vieţii prin care-or doini
Mai departe ai mei nepoţei.
Ca şi ieri noi plutim doar în doi
Pe -ale noastrei nestinse iubiri,
Admirând pe copiii din noi,
Însoţiţi de frumoase-amintiri.
Admirăm nestematele flori
Şi-ale zorilor iubit răsărit,
Însoţiţi de plăcuţii fiori
Şi de tot ce în viaţă-am iubit.
Noi şi astăzi plutim doar în doi
Pe -ale noastrei nestinse iubiri,
Admirând pe copiii din noi,
Însoţiţi de frumoase-amintiri.
Toronto / Oct 2017
|
Iacob Istrati 10/6/2017 |
Contact: |
|
|
