Poeme
o imagine
chipul de poet
in trairile mele
unic inteles
a vantului soapta
nemaivazuta oglinda
luna ce vorbeste
cu tine cand
speranta refuza
sa se arate -
o frantura de Univers -
sclipirea unui gand
calatorie siderala
ies din centrul spiralei
in 19 martie 2004
20 de minute peste 16 ore
timpul a incremenit
soarele se mareste
se rostogoleste
cade
intr-un punct
din Spatiu
ma agat
de orbita lui Saturn
cu degetul mare
alerg dupa Mimas
s-o ating
pot
vai ce forta
ma-mpinge
ma arunca
pe oistea unui
CAR MARE
in fugare clipe
DUMNEZEU a strecurat anii
ma-nvart in jur
PROXIMA CENTAURI ma lasa
sa o mangai
din CASTOR
POLUX ajung
sa cer
o lacrima albastra
ca sa descriu
steaua douazeci
AL NIYAT
din SCORPION
o seara
vreau zabava
ANTARES
stralumineaza rosu
cochilia unui melc -
CALEA LACTEE rasucita
timp rautacios
in 2005 mai 17
si
soare de-o sulita pe cer
imi rup visul
la picioarele mele se asterne
PAMANTUL
un monstrulet
cu capul chel -
un triunghi
c-un singur ochi
voce robotica
trup scheletic
figura astenica
nu-i de neglijat
daca-i rotunjesc capul
ii fac implant de par
si-i pun
al doilea ochi
bujori in obrajori
ii torn in trup
nitel suflet
si-l decorez
c-un suras
sagalnic
aflu un iubit -
poem
inundata de lumina artificiilor
dintr-un vulcan
gandurile au explodat
fasii rosiatice
rup cerul cenusiu
acum vreu
sa aprind
faclia -
o saltea de idei
tronul meu
lacrima muzei
respiratia ei
aura
sceptrul meu
bun gasit munte
in zori
m-am desprins din profan
inconjurata de un brau
gros
ating crugul
aici doar aici
vantul sarutand capete de brazi
imita soapta unui rau montan
pana mea
s-a topit
intr-un fluieras de munte
pret de o clipa
trec deasupra lumii
constat ca MANDRA are
proiectie astrala
intr-un nor
raze indraznete
se joaca pe chipul de poet
in voie
sora gemana cu
MANDRA simt
cum imi picura
stropi de gandire
sa ma pot strecura-n
coerenta nepuntincioasa
a cuvintelor
ce ma inunda
ultima bataie de
metronom
zabovesc in visare
din taria parfumului de brad
chiar daca noaptea
inchide
pleoapa ochiului de cer
nu mai vreau sa ies
cearta meritata
ma ciupesc de degete
nervoase cuvinte ma cearta ma acuza:
prea multa pauza
prea multa tacere
ucid
de ce refuz sa vad
ca timpul sa evapora
e cazul sa-mi hranesc
cu jar calutul alb
cuvintele-mi ordona
sa le descui
din celula mea secreta
nevazute sa picure-n condei idei
sa prinda grai
cand lin seara coboara
doar asa pot ele broda
foaia mea alba
|
CECILIA GABRIELA FEIER 12/2/2004 |
Contact: |
|
|
