Gânduri
Ochi-mi storsi de vreme cutez să-i ridic
din bătrâna mea singurătate,
iar pumnii lor cu vrerile-ncordate
îi răzvrătesc, tăria s-o despic.
As sparge poarta la Eternitate
si, ...cine stie, poate din nimic,
din largul necunoasterii, apatic,
se vor întoarce umbre asteptate.
Gândind ca e-o-ncercare ticluită
mereu hrănesc aripi de amăgiri
credintei ca pe oricare orbită-s
si paralele fără despărtiri,
că nu mor frânte vesnic sub ursită
îmbrătisările dintre iubiri.
Vancouver B.C
|
Dudi Tăimănescu 2/21/2017 |
Contact: |
|
|
