Armura demnităti
Armura demnitătii, cu luciu glacial,
Ades în pribegie, ades fără să spere -
E printul puritătii, cel fără de Graal.
Si spiritu-i se naltă mai liber, prin durere.
Trufas, de sine însusi răpus adeseori,
În lupta sa grotescă si tragică de-odată,
Rănit în gingăsie, prădat de vechi candori,
Aceasi neclintire luminii si-o arată.
Ascuns între otele, îi este dor si sete
De-un simplu cânt, în câmpul de un verzui colos,
Unde-ntelept oricine-i, s-orice strămos poet e,
Cu glas de rădăcină, asprit de-atât frumos...
...Destinul său e altul si fără de opriri e.
Si printul, pe când discul-cu-dor se-nvârte fix,
Se-ambarcă pentru-ntoarceri si pentru nemurire,
Îmbrătisând cu veghea Oceanul AtlanStyx.
NUMĂRĂTOARE INVERSĂ
Încep si număratul alb, cumplit
Al zilelor inverse, ce-mi dădură
Întreaga unduire si făptură
Si-n ele-mi caut pulsul tipărit.
De-aici lipsesc, acolo n-am ajuns,
Dincolo urma-i parcă îngropată.
Eram în altă zi, abia o pată.
Pentru o marti n-am existat de-ajuns
Abia culeg o umbră, un plutit
Si doar ERAM atunci când îmi dădură
Acele zile-ntreaga lor făptură
Si totul era demn de-a fi trăit.
MAREA REPLIERE
Mă repliez organic, prin renuntări de soi,
Pe-ntinsul unor vremuri de trebuintă-forte.
Nici inima nu stie cât costă, cât efort e
Când spiritul, elastic se regrupează-n noi.
În conul adaptării e umbră si răcoare.
Cât e din mine-acolo si cât rămâne-ntreg,
Deci, câtă nemurire din vastu-mi eu aleg
Se-nscrie sub emblema duplicitară OARE?
Sublimă, datoria mă arde, din pruncie.
Pe harta-i nu revendic vr-un teritoriu-n plus.
Spun că-s cât sunt si poate că nici atâta nu-s,
Pentru ca lumea largă cu-atât mai largă fie.
|
Erwin Lucian Bureriu 12/13/2016 |
Contact: |
|
|
