Revista Dilema la a 500 aparitie - Dilema eternei tranzitii
Īnca de la īnceput, am definit Dilema ca "saptamīnal de tranzitie". Asta nu īnseamna ca ne-am gīndit vreo clipa la efemeritatea ei. Fara prea multa analiza si fara prea multe calcule de conjunctura, am simtit cu totii ca īntemeiem o publicatie durabila. Ceea ce presupune cīteva convingeri corelative, pe care aniversarea celor 500 de numere le confirma:
1. "Tranzitia" nu e numai o unitate de timp; este o stare. Cīnd, prin fire sau prin reflexiune, tii īn cumpana optiunile categorice, se cheama ca adopti, inevitabil, o stare de "tranzitie" sufleteasca si mentala, o precauta suspensie, al carei alt nume este īntelepciunea. Īntelepciunea adevarata nu cultiva definitivul, nu se precipita spre termene iluzorii. E un discurs despre conditia umana īnteleasa ca fenomen de tranzitie. Dilema a avut mereu, cu naturalete, aspectul unui saptamīnal preocupat - dincolo de īmprejurari, accidente si patimi - de conditia umana, adica de hazul cosmic al omului trecator si al urmelor pe care le lasa īn lume trecerea sa. Dilema supravietuieste, deci, oricarei "tranzitii" istorice, īntrucīt are ca tema experienta interioara a tranzitiei, contemplarea calma a tuturor alternativelor.
2. "Tranzitia" - ca disciplina interioara - e mai stabila, si mai igienica, decīt schimbarile exterioare. Guvernele trec, partidele se succed periodic la guvernare, dar tranzitia ramīne. Ea este fundalul constant al tuturor victoriilor pe care politicienii si le imagineaza "pe termen lung". Dilema stie ca, realist vorbind, doar tranzitia e a intervalelor lungi. Politicul e mai curīnd o teorie a intervalelor lungi si o practica a solutiilor scurte. Tranzitia ca stare interioara e un fel de a fi pregatit
. pentru orice si de a astepta, evaluativ, saltul. Tranzitia politica prelungita e un blocaj, o insuficienta, un mod de a consolida neantul.
3. Amplasata īntre provocarea riscanta a realitatii si solutia grava, ireversibila, a pragmaticului, "tranzitia" este si un chip al umorului. Īnainte de gestul solemn, care transeaza, faci un sanatos exercitiu de de-solemnizare. Īti iei distanta. Refuzi sa te iei īn serios, sa derapezi oracular. Nici o idee "mare" nu e benefica īnainte de a parcurge episodul "de tranzitie" al bunei dispozitii, al autoironiei, al rīsului candid.
4. Chiar daca "tranzitia" din subtitlul Dilemei s-ar referi numai la perioada istorica a tranzitiei, īnca n-am avea a ne teme de orizonturi finale prea apropiate. Romānia moderna e o tara a tranzitiei perpetue, a provizoratului temeinic si voios. De aceea, ca si Caragiale, Dilema nu poate deveni inactuala. Ea moare si reīnvie din propria ei cenusa, dupa legi fatale.
Dilema a murit pīna acum de trei ori. A murit mai īntīi odata cu Stefan Augustin Doinas, membru fondator al consiliului ei editorial. A murit apoi cu Zigu Ornea, de asemenea membru fondator al consiliului, si, pīna mai ieri, cronicar de elita al gazetei. A murit, a treia oara, odata cu Tita Chiper, care, īntr-un fel, era o adevarata efigie a Dilemei, verva, sensibilitatea si melancolia ei.
Nu ne ramīne, de-acum īnainte, decīt sa reīnviem, cu mortii nostri cu tot, de īnca 500 de ori, de īnca 5 ori cīte 500. Tranzitia se desfasoara amplu dinaintea noastra, generoasa, imprevizibila, inepuizabila.
|
Andrei PLESU 10/19/2002 |
Contact: |
|
|
