Dileme : Bârfa
Dacã a existat, în toate timpurile, ceva mai hidos si abject în relatiile dintre oamenii civilizati, as vrea sã aud si eu.
Poate cã insulta este pe primul loc, dar si “bârfa” se socoate cocotatã acolo, sus, când oamenii sunt obligati a respinge o calomnie sau orisice nedreptate vicioasã.
Cum lupti împotriva acestui vitriol pe care unii oameni îl aruncã, parte din inconstientã si restul din dusmãnie, din dorinta de a rãni reputatia unui coleg, rudã, vecin, doar din dusmãnie sau invidie ?
Cinstiti sã fim, fiecare dintre noi a fost odatã, sau de mai multe ori, victima unei astfel de anateme rusinoase si îti trebuie dârzenie, inteligentã, rãbdare si credibilitate ca sã combati miasma aceasta dãunãtoare si uneori dureroasã, care lasã rãni pe caracter si reusita în viatã.
Incerci sã o ignorezi, dar cei mai multi vãd în atitudinea ta lipsa vointei de a lupta sau, poate, sunt înclinati a crede cã un sâmbure de adevãr totusi existã.
Unii, « binevoitori », te trag de-o parte si îti încredinteazã bârfa cu epilogul « Iti spun, dar sã rãmânã între noi ». Doar tu stii adevãrul si efortul din rãsputeri pentru a spulbera în vânt minciuna nu trebuie precupetit.
Cum se spunea odatã, “adevãrul iese totdeauna la suprafatã ca untdelemnul în apã”.
Inainte cu ani si ani, în Suceava, am fost martorul unei tragedii. Un concurs pentru ocuparea unui post mai de seamã a adus la “ start” trei “prieteni” – si, când un “indezirabil” a reusit, ceilalti doi au complotat cu tot felul de vorbe, minciuni si bârfe sã-l coboare în ochii Directiunii ; au adus si martori mincinosi, au pus la îndoialã calificarea câstigãtorului, un om de valoare si cu o probitate de neclintit. Ei bine, omul acesta a dat într-o crizã de inimã, atacul i-a fost greu de recuperat si faptul cã îsi pierduse darul vorbirii si al gândirii, nu i-a înduiosat pe nemernici.
Calomia si bârfa, puse în slujba rãului, îsi fãcuserã treaba.
Cu amabilitatea editorului Observatorului, am asternut aci un jurãmânt de credintã al acestei maladii de caracter, pe care am tradus-o dintr-o altã limbã.
Se intituleazã “BARFA” si grãieste de la sine :
“Mã numesc “bârfa”. Nu am nici un respect pentru justitie. Eu rãnesc fãrã sã ucid.
Zdrobesc inimi si ruinez vieti. Sunt vicleanã si mã strecor nevãzutã în vietile oamenilor.
Cresc în potential odatã cu vârsta. Cu cât sunt citatã mai mult, cu atât sunt crezutã mai mult.
Victimele mele sunt fãrã apãrare. Ele nu pot fi protejate împotriva mea
Pentru cã nu am nici un nume, nici o formã omeneascã.
Sã mã pui spre urmãrire, sã mã gãsesti, e o imposibilitate.
Cu cât încerci mai mult, cu atât mã strecor mai agil.
Nu sunt prietena nimãnui.
Din momentul în care am stricat reputatia cuiva, Omul e distrus, nu mai e acelasi.
Distrug guverne, desfac malitios cãsãtorii, Ruinez cariere si cauzez nopti albe,
Aduc bãtãi repezi de inimã si indigestii.
Reusesc usor sã aduc nevinovati a plânge în pernele noptii. Chiar si numele meu sunã injurios.
Provoc dureri de cap si ocup ostentativ titlurile ziarelor.
Inainte de a repeta o veste, întreabã-te pe tine însuti :
E adevãrat ?
E chiar asa ?
Este necesar ?
Repercusiunea actului meu ostentativ nu va lãsa urme de nesters ?
Dacã nu, Nu repeta !!
Fii cinstit si drept !
Harry BEER din Thornhill
|
Harry Beer 8/8/2016 |
Contact: |
|
|
