Invitatie la cãlãtorie pentru long weekend: Vestigii bãstinase la o aruncãturã de bãt de Toronto
Canadienii stiu sã conserve foarte bine folclorul chiar dacã nu au muzee etnografice în fiecare judet asa cum aveam noi.
Am rãmas foarte impresionati de satul Iroquoian situat în “Conservation Centre Crawford Lake” care este reconstituit pe o asezare a populatiei bastinase. Acestia se numesc “Populatia care traieste în Case Lungi” si cuprinde cele Sase Natiuni care au format Liga Iroquois. Dar nu numai ei traiau aici ci si Wendat (Huron –care este o denumire ofensivã la adresa populatiei dat fiind cã în limba francezã Huron este un fel de porc mistret), Petun.
Am fost introdusi în lumea de basme a satului de o Pochahontas cu ochi adãnci negrii care desena cu mîinile ei o lume veche, plinã de taine. Si cu cãt mai multe taine sunt cu atãt esti mai vrãjit.
Satul este din veacul al 15-lea. Este compus din cinci case lungi acoperite cu coajã de copac si sustinute de stãlpi de lemn si putea cuprinde la un anumit moment pãna la 250 de persoane. Intr-o casã lungã care arãta ca un hambar imens puteau sã stea 30-40 familii. Înãuntru în lumina difuzã puteai sã deslusesti pe niste stelaje de lemn piei de animale pe deasupra multor crengi de cedru, coceni de porumb atãrnati la partea de sus ca sã se usuce, douã vetre de foc, diferite ustensile naturale, prinzãtorul de vise (care tine numai visele rele si le lasã pe cele bune sã treaca printre ele vezi legendele Ojibwa), roata vraciului(cu cele patru sferturi care au diferite simboluri în filozofia indianã), papuci de zãpada (snowshoes).
Cel mai interesant a fost cãnd femeia, cu siguranta pe care ti-o dã experienta mostenitã de la bãtrinii satului, ne-a arãtat cum cu cremene poti sã faci focul. Ca vreascuri se folosea puful de la o plantã autohtonã MILKWEEK iar ca element de întretinere a focului era coaja de mesteãcan.
Femeia ne-a povestit apoi despre cele trei surori care erau plantate pe o movilitã. Sora Porumb se înalta în vãnt, Sora Fasole se încolãcea în jurul Surorii Porumb si îi dãdea putere sã reziste vãzduhului care se punea în miscare iar Sora Dovleac acoperea cu frunzele ei late picioarele Surorii Porumb ca sã îi tinã rece în timpul zilelor toride de varã.
Apoi ne-a povestit despre olãritul indienilor. Vasele nu erau rezistente la foc de aceea cu grijã strãbunii din pietre, care au si ei spiritul lor, erau incinsi în foc si apoi lãsati în vase si astfel încalzeau mãncarea. Tot asa se crea si siropul de artar sau “apa dulce” cum o numeste o legendã indianã.
Tot timpul un sunet duios de fluier însotea basmul si te simteai transportat cu 1000 de ani în urma cãnd animalele erau din abundenta iar oamenii trãiau în armonie cu natura. R. Carlos Nakai este vestit pentru interpretarea la fluier a muzicii bastinasilor. Este nativ american iar CD-ul lui “Earth Spirit” a cãstigat Grammy award.
O alta poveste a fost despre sauna indiana –SWEAT LODGE care nu se aseamãna cu saunele pe care le stim noi. Este ca o colibã acoperitã cu coajã de mesteacãn în care se întretine focul si unde dacã strabunii pietre se crapã, pietrele devin strãbune. Este un adevarat ceremonial pentru cã aceasta este consideratã o purificare spiritualã în plus fatã de curatirea corporalã. Aceste ceremonii sunt private si nu se cade sã se plãteasca la intrare, nu sunt fãcute în scop comercial ci spiritual. La cele 4 porti trebuie sã fumegi plantele sacre ale indienilor: cedrul, tutunul, salvia (sage) si sweet grass. Existã înãuntru un Pãstrãtor al focului. Sunt saune si in Toronto dar sunt rusesti care de fapt sunt un obicei originar din Finlanda. La început au avut de asemeni un rol de purificare spiritualã dar ulterior li s-a dat o tentã comercialã. Pãna la urmã a devenit o traditie care este inclusã în faimosul film rusesc “ Ironia soartei”- IRONIA SUDBÎI care se arata la televiziunea rusa de Anul Nou asa cum este o traditie de Crciun sa fie televizat “It’s a wonderful life”, celebrul film american.
Temperatura înãuntru saunei finlandeze este de 80 de grade. Pietrele încinse se stropesc cu apã pentru a creste umiditatea înauntrul saunei. Se practicã sã mergi la saunã dupã care sã te rãcoresti într-un bazin cu apã rece uneori chiar în zãpadã. Se repeta aceastã procedurã de cãteva ori. Finlandezii se si flageleazã cu nuieluse de mesteãcan care adaugã parfumul lor în vãzduhul saunei.
În anii 1990 finlandezele dãdeau nastere copiilor în saunã dat fiind cã era cald si exista apã în abundentã.
Ca si la indieni, finlandezii credeau cã existã spiridusi care au grijã de saunã si de aceea nu se cade sã vorbesti urãt sau sã faci prea mult zgomot cãnd intrii acolo. Aburul este denumit de finlandezi “löyly” care înseamna duh sau spirit.
Asa cum trãiau la un loc în viata asa trãiau si dupã moarte, indienii fiind îngropati în gropi comune dar nu înainte de a fi lasati în copaci sau pe anumite platforme pentru un timp. În sat exista o platforma din lemn care ilustreazã cum erau asezati mortii.
Acesta Pochahontas pãrea sã fie sorã cu Margaret Craven care scrisese despre populatia aboriginala din British Columbia, Insula Vancouver, populatia pestelui somon. Cartea “I Heard the Owl Call my Name”, desi este scrisã de o americancã a fost publicata întii în Canada în 1967 si apoi în America în 1973 si a ajuns pe primul loc în topul lui New York Times. I s-a reprosat cã este o persoanã din afara si cã nu poate sã înteleagã întreaga filozofie a populatiei dar citind cartea te scufunzi într-o poveste tulburãtoare a impactului între douã culturi.
Sa nu uitam altã minunatã urma a civilizatiei indiene, pietroglifele din “Parcul Provincial al Pietroglifelor” situat la 55 km nord de orasul Peterborough.
În mijlocul pãdurii au fost descoperite stãnci acoperite cu desene de animale (broaste testoase, serpi, pãsari) si oameni. In total 900 de reprezentãri . Locul este considerat sacru si nu se poate fotografia. Insemnãrile sunt vechi de 1200 de ani si într-adevãr te simti diferit în mijlocul naturii unde parcã spirite bãtrîne îti soptesc la ureche.
|
Dana & Sandu Iaschevici 5/20/2016 |
Contact: |
|
|
