Romanii din America 2*
Atitudinea imigrantului roman fata de noul mediu a variat adesea. Unii au simtit nevoia integrarii rapide a lor si a copiilor mimand cat mai atent elemente din cultura americana de suprafata apoi asimilandu-le antrenand astfel mutatii in cultura de adancime primara. Altii au constientizat, indeosebi prin comparatie cu noul mediu, trasaturile care ii deosebesc de celellalte grupuri etnice, dincolo de limba, istorie cultura si educatie ajungand sa-si defineasca propria cultura nationala de adancime la care au adaugat manifestari apartananad celei de suprafata.
Seria de interviuri realizate de Anca Hartular pune in evidenta relatia dintre cultura de suprafata si cea de adancime in evolutia limbii.
MT nascuta in S.U.A. in 1917 intr-o familie de ardeleni din Mures vorbeste romaneste si pastreaza elemente de traditie culinara roamneasca.
R: Fetele dvs. vorbesc romaneste ?
MT: Le rup, le macina! Sa vezi ce le face! Cand vorbeste pravaleste, stii, sa vorbeasca. Da mai pune s-o tara anglezeste, o tar’ de romaneste de intelege cine ce-o vrea. Cand o fost micute noi numa’ romaneste am vorbit cu ele. Zaceam “tu dechide usa”. Apoi coplilele se uitau la mine si le zaceam anglazeste. Si ele intelegeau. Nu mai ca nu pot sa vorbeasca indarapt bine…
R:Ce gatiti ?
MT: Fac galuste sau sarmale asa ca acasa.
MS nascuta in 1916 in S.U.A. isi aminteste de scoala duminicala de pe langa biserica romana.
R: Unde ati invatat romaneste?
MS. P-aice, de la parinti. Si am avut scoala romaneasca in a doua saptamana in luna iunie. Mergeam la scoala romaneasca cinci zale pe saptamana, de la opt la patru si invatam. Am avut doao profesoaei si profesoari. Cam vro sapte ani am mars. Si-am invatat romaneste sa scriu, sa citesc si sa vorbesc. Si acum-m vine bine fiinca eu lucru ca secretara intr- fabrica de otel si acolo lucra alti romani care nu stiu romaneste. Cand is accidente si sunt loviti romani eu trebuie sa translez p[entru dansii si imi vine limba foarte folositoare.
GL dintr-o familie din Ocna Sibiului nascuta in 1940 in S.U.A. are si ea amintiri despre scoala romaneasca de duminica.
GL: Unance (once –nr) pe saptamana dupa ce am gatat scoala ameircana de vineri dupa amiaz, intre trii si cinci, am fost la scoala romaneasca sub biserica. Am avut biserica, si am avut si hall la biserica.
Parintele se numea Truta, acum e trecut la cele eterne, da tiu minte ca ma invata sa cetesc orisice. Si pot sa citesc orice ii scris cu “ce” sau “ci” sau “che” sau “chi”.
HD din Sibiu isi aminteste despre obiceiurile de nunta din comunitatea romaneasca.
HD: Nunta ii ziceam odata da’ vezi ca dupa aceea a devenit ospat. Joaca un timp si petrec; apoi ie masa si pe urma se strang bani pentru tineri. Nu te duci numa asa cu mana goala a petreci. Altii aduc cadouri. Da aicea face ca un fel de ball. Si pe urma la o luna doua e nunta daca nu se strica treaba. Si se capata multe cadouri. Depande de cati prieteni si neamuri are fiecare. Unii aduc numaic adouri. Da’ sunt scumpe. Asa cu bani se da cate zece ori douazeci de dolari. Cadourile sunt cu lucruri de casa.
Apoi dupa ce se termina nunta cineva apropietat tine spichi (speech –nr) despre miri. Apoi se fura mireasa si p’orma se rascumpara.
(autoarea a pastrat textul initial)
Grupaj realizat de Luiza Mureseanu
Texte culeste de Anca Hartular (1996) Mergem la America, Ed. Fundatiei Culturale, Bucuresti
|
Luiza Mureseanu 10/18/2002 |
Contact: |
|
|
