Nebunia salcâmilor
Soarele diminetii îmi bate cu putere în ploape ,dându-mi de veste că e timpul să cobor din asternut. Si totusi,de ce m-as grăbi atât de tare ? E prima zi de vacantă, nu tu navetă,nu tu orar , doar libertatea de a-mi face programul asa cum mi-l doresc. Poate o plimbare în parc sau poate o bere rece cu prietenii…
- Stii ce mă gândeam ? mă readuce nevasta la realitatea cotidiană. Întotdeauna eu sunt în gândurile ei asa că trebuie s-o ascult.
- Acum, primavara ,sunt o groază de treburi de făcut la tară si pe ai mei nu prea are cine să-i ajute. Nu vrei tu să faci un pustiu de bine, dacă tot esti în vacantă ?
Am înteles de mult la ce îti foloseste o nevastă. Are grijă să îti umple agenda chiar si-atunci când tii cu dinadinsul să rămână goală. S-a zis cu berea rece ! Rămâne doar plimbarea în aer liber …Mă dau agale jos, conving cu greu Loganul si-ntr-o juma de oră intru pe poarta curtii .
Soacră-mea,femeie bătrână ,trecută prin toate greutătile vietii ,sapă cu hârletul în holdă.
- Sărut-mâna ,mama soacră ! Să vezi ce idee m-a străfulgerat asa,de dimineată ! De ce să frec eu bulevardul fără rost cănd poate d-voastră aveti nevoie de vreun ajutor ?!
Nu-i spun c-am fost trimis la muncă silnică de fata dumisale ,ca să mă dau rotund. Desi,sunt cam oval !
- Vai,ce bine ai făcut că ai venit,avem atâtea treburi că nu le mai facem fată ! Stii,chiar mă gândeam că n-are cine să mai pună araci noi la vie fiindcă ăstia vechi,au cam putrezit . Socru-tău nu prea mai poate si-apoi e plecat să facă curătenie la o grădină.
- Se rezolvă ,mama soacră ! spun cu amabilitatea omului ce doreste să se facă util.
De unde iau aracii ?
- Păi aici e greutatea,că nu-i avem în curte ! Avem noi niste salcâmi în grădina din vârful dealului ,o stii dumneata ,aia de unde ai adunat prune într-o toamnă,când ziceai că trebuie să vindeti tuică ca să vă luati masină. . Trebuie cam cinci ,asa la trei metri jumătate …
Apuc la subtiori toporul si mă duc. Dealul pe care urc ,nu seamănă deloc la pantă cu bulevardul meu de la oras. Dacă n-as stii că-i zonă colinară as zice că-i un pui de munte. Dar dacă vrei să fii util, nu bagi în seamă transpiratia ce-ti cade ca o avalansă din crestet până-n tălpi.
După exact o oră,nimeresc grădina. Nu-mi amintesc exact pe unde ar fi salcâmii. Si-apoi,ca să fiu foarte sincer ,nu-mi amintesc prea bine cum arată ,dar trebuie să semene a araci. Din ăia suplii ,pe care să-nflorească via !
Dar ce atâta grabă , doar soarele e încă sus ! Si-apoi ,de la atâta pantă ,m-au cam lăsat puterile ! Mă tolănesc în iarbă si-ntr-un minut, sunt deja dus pe altă lume ! Într-o lume minunată ,în care berea rece curge direct de la cismea iar eu o sorb cu paiul. În fata ochilor mi se întinde marea de un albastru infinit pe care niciun vapot nu îndrăzneste s-o mai tulbure.
Mă trezesc speriat căci un bondar nemernic, îmi bâzâie pe la urechi .Iar marea cea albastră a dispărut subit, în spatele copacilor . Oare cam cât o fi trecut ? Cred că destul de mult căci soarele si-a mai pierdut din strălucire si e deja pe curba spre apus. Mă ridic cu greu să caut salcâmii pe care îi asteaptă soacră-mea, de ceva vreme. Mă uit în sus,mă uit în jos ,dar nu zăresc decât pomi împodobiti de flori ,dar cocosati de bătrânete. Abia într-un târziu,îl văd pe unul zvelt ,cu crengi mai putinele si flori la fel de multe.
Cobor la el cu greu fiindcă sălăsluieste intr-o groapă largă ,alături de alti doi.Nu e chiar drept ca lumânarea ,dar merge de arac . Si-ncep activitatea. Lovesc din răsputeri ,tulpina e destul de groasă si nu se lasă dusă doar dintr-o lovitură. A rezistat atâtia ani la ploi ,furtuni si ierni înzăpezite si nu se sperie asa usor de-un filfizon de la oras. Si nu se-nduiosează nici la suvoaiele de transpiratii ce-i curg acestuia, peste spinare. Dar nu vreau să cedez ,doar trebuie sa fac si soacră-mi un bine ! Desi , de multe ori,facerea de bine e-o chestie nasoală pentru mamă .Iar alte ori si pentru soacră….
Cam într-o oră ,îl dobor.Si-n altă jumătate ,îl las si fără crăci . Asa i-a fost lui scris ,să moară înflorit,ucis de-un orăsean . Răsuflu ,oarecum mai linistit, căci unul l-am marcat deja pe listă. Mă sterg pe frunte de sudoare ,ridic capul ,oarecum victorios…si îi zăresc la buza gropii. Inalti si drepti ,cu crengile tepoase ,îmi râd în nas fiindcă i-am confundat. Salcâmi adevărati ! Privirea victorioasă îmi dispare instantaneu iar zâmbetul amar îmi înăspreste fată. Deci voi erati ! Si ăsta săracul ,căzut pe câmpul de bătaie, ce-o fi fost ?! Acum realizez că am mai coborât în groapa asta … Ca să culegem prune ! Treaba asta cu adunatul prunelor de pe jos mi-a displăcut întotdeauna. Măcar de unul am scăpat !
Dar socru-meu,nu seamănă deloc cu mine. El tine la recoltă ! Si mai ales la zeama ei ! Prunul ăsta si mort mă enervează. Acum trebuie să-l si ascund ! Încep cu crăcile pe care le arunc după câte o tufa ,crescută sălbatic în largul văgăunei. Si-apoi târăsc copacul în căutarea vreunui loc din care urma să i se piardă pentru totdeauna.Iar urma nu i se poate pierde decât pe la vecini. Noroc că gardul nu e foarte mare,căteva rânduri de sărmă si aia neghimpată, două sfortări de trup si pomul e deja pe alt tărâm.
După atâta muncă în zadar, trebuie din nou să mă asez. M-au cam lăsat puterile iar gândul că cei cinci salcâmi sunt încă în picioare mă face din rotund ,oval de galben. Dar nu mai e timp de pierdut. Soarele a asfintit deja si in curând se-asterne noaptea. Ies din văgăuna blestemată si fixez următoarea victimă cu o privire cruntă. Cu ăsta nu e la fel de simplu fiindcă are tepi. La fiecare lovitură de topor ,salcâmul îmi bate obrazul cu zgârieturi. Arunc în el si cu înjurături ,dar el se tine mai tepos. O altă oră se scurge inevitabil în negura trecutului dar dintre combatanti doar unul trebuie să câstige. Din fericire,nu e el ! Îl dezgolesc de tepi si piele si plec încet cu el târâs ,spre casă. Cu ceilalti cinci ,mai am o vorbă mâine !
- Ti-a luat ceva timp ,te-a apucat noaptea ,săracul de tine,mă compătimeste mama soacră. Ceilalti i-ai lăsat tăiati pe jos ?! Că poate să ni fure !
- La asta m-am gândit si eu, asa că i-am lăsat tot în picioare !
Nu bag în seamă privirea ei mirată fiindcă de-abia astept să mă trântesc în pat. E deja noapte ,dar mie nu-mi place să stau în întuneric . O fi destul pe lumea cealaltă ! Chiar Dumnezeu a zis : “ Să se facă lumină ! ,, iar eu am fost de acord. Apăs comutatorul, însă lumină....nu se face.
În ziua asta, toate-mi merg pe dos ! Există doar o variantă : să iau un bec de undeva .
- N-aveti cumva un bec ,că ăsta este ars ! întreb bătrâna ce tocmai se spăla pe mâini si fată ,după o zi istovitoare.
- Am uitat să cumpăr ,mamă ! Cu atâtea treburi pe cap…Si magazinul e tocmai in centru ,mai mult de-un kilometru !
Un kilometru e enorm de mult si pentru mine ,chiar dacă am adus doar un salcâm. Dar mintea încă-mi functionează. Socru-meu n-a apărut iar când o apărea ,o să dea stingerea rapid. La ce-i mai trebuie un bec în stare bună ? Mă uit furis după bătrână să nu cumva să mă observe, dar a intrat deja –n odaia ei. Cu becul meu cel ars în mână ,inaintez rapid către odaia lui.,schimb becurile si-n câteva minute ,mă bucur de lumină . Nu trece prea mult timp si-apare ăl bătrân ,cu grebla la spinare. Se vede că e istovit,bătrânetea îi apasă groaznic pe lombosciatică , de la o vărstă încolo puterile te lasă. Si cum ajunge în odaie ,apasă pe comutator căci vrea lumină când mănâncă de cu seară. Însă lumina…poate dimineată ! Apasă iar si iar si tot nimic.
- Fir-ai al dracu de cotoi ,te-ai urcat în pod si mi-ai stricat instalatia , apostrofează socru-meu , cu un picior în fund motanul, ce dormita în fata usii . Cotoiul sare ca pârlit exact pe plita sobei ,răsturnând mâncarea ce l-astepta cuminte-n strachină , pe ăl bătrân . Unde lumină nu e ,nici cină nu mai e !
Mă-ncearcă asa ,o remuscare ,si mai că-mi vine să mă dau în fapt , dar mă gândesc că omul supărat nu mai gândeste limpede ,ca omul calm si asezat.! Si-apoi si faptu-i consumat ! Asa că s-o lăsăm pe mâine !
Iar mâine s-a făcut rapid ,pesemne că aici la tară ,noptile sunt multe mai scurte ca-n oras.
- Vrei dumneata să m-ajuti să fac curat într-o grădină ,dacă nu pleci azi ? mă ia socru-meu în primire ,de cum ies pe usa casei.
- Sigur că da,doar de aceea am venit,ca să v-ajut la treburi ! m-arunc în vorbe ,mai mult decât la treabă. La ce grădină mergem ?
- La cea din vârful dealului !
O oarece neliniste mi se ridică drept în vârful capului. Dar dacă o iesi urât ,o să-l amenint c-un sistem căci ecuatiile le-am epuizat pe toate astă-vară ,când l-am ajutat să crape niste lemne.
Urcăm agale panta ,dar asta nu e cea mai grea problemă. Ajungem după o oră ,gâfâi din toate încheieturile , însă e mult de muncă si pauze nu se mai fac.
- Începem de la groapă ,fiindcă acolo-i cel mai greu si-acum tot suntem odihniti , îmi arată văgăuna ,ce nu-mi era deloc simpatică.
- Coboară dumneata întâi , îi dau întâietate , ca să-i arăt respect.
Ajunge destul de repede ,e învătat cu locurile astea , de-atâtia ani ,de când le mosteneste.
- Aoleu ,vino mai repede ,că ne-a furat prunul ! se-aude urlând puternic ,umplut de disperare .
Mai mult de gura lui, cobor ,desi cunosc făptasul.
- Ia uite ,l-a tărăt prin iarbă. Hai să vedem unde duc urmele !
N-apuc să îi explic căci e prea ocupat ca să găsească hotul
- Ia uite-al dracului , Vasile ,l-a tăiat si l-a aruncat la el în grădină ,să-l facă lemn de foc ! Acum mergem la el !
- Nu mergem ,căci nu e el făptasul ! încerc să-l lămuresc . Eu l-am tăiat !
Clipeste des din pleoape si nu pricepe-o iota .
- Tu ?! Si de ce naiba ai făcut asta ?!
- Ei,mă mai întrebi acum, de ce ! Am crezut că e salcâm !
N-ai auzit ce zice Tudor Gheorghe ? “ Au innebunit salcâmii ! “
Mata-mi ceri să fiu cuminte ?!
|
Dan Gheorghilas 4/11/2016 |
Contact: |
|
|
