Primavara din sufletul meu
“Primavara este o reflexie a gradinii sufletului nostru, iar Martisorul este cea mai de pret floare rasarita intr-insa..” – Nichita Stanescu
Fiecare primavara e aproape ca cea trecuta, dar parca ceva difera mereu. Casele, ulitele, livezile, aceleasi, poate mai imbatranite, dar ele trec din primavara in primavara spre un timp nedefinit. Eu insa am timpul „definit” de Cel de Sus si de aceea mi-as dori sa ma pot bucura inca cativa ani de frumusetea primaverii, de puritatea cerului senin, de flori, de matisori de salcie, de gugustiucii care isi striga perechea, ba chiar si cateva triluri de mierloi ce parca ne spun: „primavara e gata sa va arate minunile ei”.
Natura, creatia divina, mesagera a lui Dumnezeu ne ia de mana si ne indeamna sa privim in sus, inspre copacii infloriti, inspre cerul albastru, inspre soarele auriu, inspre zborul frumos al pasarilor. Totul este un zbor in sus, spre speranta si bucuria de a trai. Tot in zbor pleca si gandurile mele impletite cu adierea usoara a vantului, catre Breaza. Acolo am petrecut copilaria, acolo a trait Bunica in gradina ei draga. Sunt multi ani de cand a plecat dintre noi. In urma cu cateva nopti am visat-o asa cum era ea. O femeie frumoasa, inalta, imbracata cu gust si asortata din cap pana in picioare. Cu palaria decorata cu floricele, in ton cu primavara, de sub care se vedeau carliontii de par alb si frumosii ei ochi de un albastrau marin, oferindu-mi un cos cu flori. Oare ce reprezinta acesta vis? Pai, ce sa fie! Privind in urma, in minte imi rasar mereu amintirile in care, eu studenta in Bucuresti, o asteptam la gara, pe ea si primavara. Ea aparea cu un cos plin cu florile adunate fie din gradina, fie de pe vale, printre care abia ii mai zaream frumosul chipul inundat de aerul proaspat al primaverii si bucuria revederii. Deschideam larg bratele in prima imbratisare cu ea, cu primavara, apoi cu sfiala in glas o intrebam: de ce te-ai ostenit sa-mi aduci atatea flori? in Bucuresti nu gasim? Ehei…. flori ca astea de la Breaza asa parfumate, viguroase si frumos colorate nu se gasesc niciunde in lume! Florile ei ce purtau culorile curcubeului, cu parfumul lor suav, ingrijite cu dragoste, cu duiosie, colorau curtea si starneau admiratia trecatorilor. De multe ori, stand eu cu mine, ma intreb: oare nu avea dreptate bunica? Cele mai frumoase flori stropite cu petale de lumina care le retin pe retina ochilor, sunt cele din gradina bunicii.
Apoi….alaturi de nelipsitii ghiocei, zambile, viorele asezate cu grija in cos primeam o pereche de manusi crosetate cu ata de macramé, ca asa poarta o domnisoara de oras, nu? Legate cu cele doua fire rasucite de alb si rosu, culori ce invita primavara in calendar si pe cer, acesta era martisorul oferit, in fiecare primavara, de bunica. Manusi lucrate de ea la gura sobei, in timpul iernilor geroase, cu gandul la nepoata ei “cea mai frumoasa si desteapa”, dar si pentru prietenele mele, vecine sau alte doamne indragite de dansa.
Asa era Bunica. Avea maini de aur si suflet de inger. Acum inchid ochii si retraiesc acele clipe, imi lipsesc acele vremuri. Probabil cea mai mare mahnire a mea este ca a trebuit sa plec departe si sa pastrez ca unica amintire acesti cativa ani de poveste, amintiri care renasc mereu si mereu, odata cu primavara. Acum as vrea ca vantul racoros de martie sa poarte pe aripile sale gandurile mele cele mai calde si senine, spre tara, pana la Breaza, in gradina bunicii, iar primava din sufletul meu sa infloreasca intr-un suras, macar pentru o clipa!
Dar…. mai un vis. Stiu ca nu va fi asa, dar cat de frumos ar fi! Si in visul meu primavaratic lumea intreaga ar fi data peste cap nu de o criza, nici de vreun viscol neprevazut, ci de avalanse de fericire si ninsori de flori de cires!
Si chiar daca mai asteptam putin pana o sa vina ninsorile cu flori de ciresi, chiar daca cerul auriu nu este suficient de cald, ghioceii au inflorit ca un nou inceput, cu speranţa zilei de maine si cu parfum de incredere. Incredere ca totul va fi bine si ca iarna va lua cu ea tot ce-i rau in jurul nostru, toata minciuna si tristetea lumii, si ca amintirea a ceea ce a fost va renaste in fiecare an, odata cu prima adiere de martie, cu primele raze de soare impletite de inima mea pentru eternitate.
Sper ca si la tine in suflet, cititorule, a venit primavara si sper ca linistea, fericirea si iubirea de care avem nevoie toti, sa va imbratiseze sufletul.
- Vancouver / 1 Martie 2016
|
Dorina Cornelia Aldea 3/1/2016 |
Contact: |
|
|
