Dragostea, eu...
De ce sa fie dragostea, o boala?
Ati suferit – si v-a durut – atat
Incat
Sa o rabdati – curat de tot – pe coala?
Sa o purtati – cuviincios – la gat?
De ce sa fie dragostea, o boala?
Cand i te rogi, si ea – de unde nu-i,
Iti da
In loc de cui,
Si de povara,
Puterea de-a nu fi al nimanui...
De ce sa fie dragostea, o boala?
Stiti – chiar – cum e sa fii – de tot – bolnav?
Si sa nu ai nimic.
Nici macar scoala,
De a rabda, cu gandul doar, firav,
Vorbind cu dragoste
De ce mai e pe-afara...
Din tot ce inauntru – este grav...
De ce sa fie dragostea, o boala?
Esti orb? Olog? Zacand? Sau muribund?
Sau sală
Pentru pasi
Care te-mpung
Trecand – un du-te vino – ca o moara –
Ei – prea inalti – tu – singur – si prea scund...?
De ce sa fie dragostea, o boala?
Depinde doar de Eul tau, ce e...
Te tine Viata ei, o viata-n poala ...
Daca mai ai - Iubirii - sa-i dai - ce....
Marea fara cuvinte
Mie
mi-au mai ramas
oseminte de pesti
In loc de cuvinte.
In adancul cerului
Rosu, cand le privesti
Cum dorm de cuminte,
Cum aburesc aurite
A vatra de cer,
Parca suntem noi doi
Inainte, cand toate erau
Si aveau
Numai noi
Nu eram, si n-aveam
Decat brat, langa brat,
Infiorarea
Dintr-un mister…
|
Jianu Liviu-Florian 2/15/2016 |
Contact: |
|
|
