Autostrada Viselor Uitate la Cumpăna dintre Ani
Masina rula cu viteză pe autostradă. Stâlpii de iluminat se succedau periodic la intervale de ordinul secundelor la dreapta si la stânga drumului. Bordul pâlpâia de luminite multicolore ce transmiteau ritmul de lucru al autovehiculului, care înainta tăcut prin noaptea densă a ultimei zile din an. Nu se auzea niciun cuvânt, ci doar ritmul lent al muzicii difuzate de un obscur post de radio se distingea alături de murmuratul molcom al motorului. Totul părea încremenit în timp si spatiu, desi detaliile se schimbau de la un minut la altul când priveai pe geam către întinsul nesfârsit al câmpiei.
Dar dincolo de orizontul vizibil, răsăreau imagini ale trecutului ce se atasau fiecărui crâmpei de realitate trezind reverberatii emotionale tulburătoare. Forta acelor impresii se amplifica ulterior datorită întunericului din jur, străpuns doar la câtiva zeci de metri în fată de lumina farurilor. Cu miscări fantomatice, siluete umanoide populau amintirea cu senzatii de mult uitate. Toti cei din cabina masinii retrăiau fragmente dureroase ale unor evenimente apuse de mai bine de douăzeci de ani. Întâmplător sau nu, acest drum fusese parcurs de fiecare dintre ei în anii de demult ai scolii, liceului si studentiei între locul de provenientă si unitatea de învătământ pe care o urmaseră în acea perioadă.
Crestele înalte ale muntilor se profilau acum în depărtare, dar peisajul monoton continua să domine mohorât trecerea în ritm de melc a timpului. Pe aceste trepte tonale, trăiri abisale prindeau contur prin întuneric si deodată răsări din amintire acel eveniment la care toti fuseseră martori. Tensiunea acelor momente reveni puternic de îndată ce lumina incandescentă a farurilor unei masini venind pe sens opus surprinse pe nepregătite ochii soferului. Un sunet sfâsietor claxonă puternic prin noapte avertizând pericolul iminent. Cu o miscare fermă si precisă soferul trase tare de volan, frână imediat si evită coliziunea iminentă cu un autocamion de transport international ce trecu razant pe lângă ei la o depărtare de câtiva centimetri.
Masina se opri la mică distantă de locul posibilului accidentului. Împreună cu soferul toti cei trei pasageri se dădură jos imediat si se strânseră pe marginea drumului. Frica se citea în ochii lor. Nimeni nu se gândise la un astfel de sfârsit tragic chiar la cumpăna dintre ani. Atmosfera veselă a revelionului la care luaseră parte se topi ca prin farmec lăsând loc groazei trecerii pe lângă portile celuilalt tărâm. Ciocnitul zgomotos de pahare din amintire amuti si mirosul plăcut al nenumăratelor feluri de mâncare se estompă fâcând loc clipocitului unui pârâu care curgea în paralel cu soseaua si miresmei proaspete a câmpiei bătute de vântul înghetat al iernii.
Lăsând masina în urmă, începură să meargă de-a lungul drumului pentru a-si limpezi gândurile tulburate de un posibil eveniment nefast. Dar mintea relua obsesiv lumina farurilor care crestea tot mai mult însotită de tipătul gutural al claxonului urmat de scrâsnetul de roti frânate brusc pe griblura de la marginea asfaltului. Toti tăceau, fiindcă aceste senzatii dureroase nu însemnau nimic în comparatie cu trăirile sfâsietoare ale acelui eveniment la care fuseseră martori în vremea când erau pe băncile scolii. Tot acest tăvălug emotional alunga farmecul trecerii dintre ani si stingea bucuria pe care o sărbătoriseră în urmă cu doar câteva ore.
Vise de mult uitate se adunau asemenea norilor cenusii pe albastrul cerului. Păreri de rău bântuiau sufletul si răscoleau emotiile cu vârtejuri de impresii ce răsturnau ordinea bine stabilită a gândurilor. Toti stiau că nu aveau voie să cugete la ce se întâmplase atunci, dar vuietul vântului trezea simturile din amortire. Se priviră între ei si zâmbiră fiecare încercând să se încurajeze reciproc. Pentru câteva clipe revelionul prinse din nou chip si atmosfera gălăgioasă a petrecerii îsi făcu iarăsi loc în orizontul gândirii.
Momentele minunate ale ciocnitului de pahare însotite de strigătele de bucurie pentru sosirea Noului An se reluară umbrind tensiunea acelor ceasuri înaintate ale noptii. Retrăiră fragmente de amintire suprapuse din episoade similare culese la trecerea dintre ani si fiecare simti căldura bucuriei năvălind cu putere în inimă si suflet. Un brad mare de Crăciun domina întreaga sală în care zeci de persoane se înghesuiau la patru siruri de mese asezate în careu. Sticlele de sampanie se deschideau una după alta în bubuitul dopurilor sărind înspre tavan si căzând la întâmplare spre deliciul invitatilor. Gustul dulce-acrisor al băuturii se împletea cu aroma mirodeniilor folosite din belsug în pregătirea felurilor speciale de mâncare pentru cel mai important eveniment al anului care stătea să înceapă.
Dar suieratul ascutit al unei sirene de locomotivă îi trezi din reverie. Un tren de marfă trecu pe calea ferată ce intersecta soseaua chiar în fata lor. Se opriră chiar în fata semnului de avertizare de lângă barieră si priviră succesiunea de vagoane impersonale, asemănătoare unele cu celelalte, încolonate disciplinat după locomotivă ce se apropia de locul în care se găseau. Simtiră încordarea din ochii conducătorului de tren cum i-a privit pret de mai multe secunde înainte de a-si duce mai departe convoiul de fier către destinatie.
Doar fumul dens cu miros de motorină se lăsă greu în urmă. Si cei patru prieteni rămaseră privind dincolo de barieră arcada maiestuoasă ce străjuia intrarea într-o pădure densă de stejari amestecati cu fagi. Frunze uscate atârnau printre ramurile golase ale copacilor amintind de alte anotimpuri decât cel al iernii. Îsi dădură seama că se îndepărtaseră prea mult de masină si din priviri se înteleseră să se întoarcă. Frigul devenea tot mai pătrunzător si degetele le înghetă repede. Fiorul de gheată al vântului amplifică dorinta intensă de a sta într-un loc cald si primitor.
Cu pasi grăbiti făcură drumul înapoi si se urcară în masină. Tăcerea continua, dar toti simteau că pot comunica unii cu altii la nivel de trăiri si emotii. Soferul porni motorul. Acesta hurui de mai multe ori tusind ca un bolnav de răceală, dar în scurt timp i se auzi zumzăitul prietenos revenit la normal. După cinci minute căldura din sistemul de climatizare îsi făcu datoria si toti pasagerii se dezmortiră de frigul acumulat. Puteau să plece la drum, dar secventele de trăiri nocturne se reluau amestecat în salve ce se întretăiau cu zgomote ciudate produse de curgerea apei, trecerea trenului, claxonul autocamionului venind cu putere, ciocnitul paharelor si scrâsnetul rotilor frânate brusc.
O amorteală stranie puse stăpânire pe ei si imediat adormiră chiar înainte de a pleca la drum. Vuietul îndepărtat al vântului se auzea abia soptit în interiorul cabinei. Luminile farurilor masinilor ce treceau sporadic pe drum străluceau prin geamul parbrizului. Venind de pe un alt tărâm, globurile multicolore dintr-un brad mare de Crăciun aruncau sclipiri voioase către cei care le priveau. Beteala asternută în straturi dense peste crengile lui imita zăpada care întârziase să vină în acel an. Visele se asterneau si ele asemenea unor fulgi de nea într-o dulce revărsare de emotii ale unor amintiri de multă vreme trecute în uitare. Chiar si acel eveniment dramatic, la care ei fuseseră martori, se descompuse asemenea unui nor ce se topeste în bătaia soarelui lăsând să se vadă albastru curat al cerului.
Si somnul împăcă enigmatic contrariile dureroase ale mintii si sterse cu buretele contradictiile logicii mereu nedumerite de paradoxurile insondabile ale lumii. Revelionul se extinse magic de-a lungul si de-a latul întregului univers. Impresii felurite se însirară ordonat pe autostrada viselor de mult uitate si trenul magic al emotiilor răscolitoare trecu mai departe către alte zări lăsând în urmă mireasma proaspătă a primăverii ce trebuia să vină în curând.
Orele treceau si soarele începea să răsară peste o lume adormită după ospătul traversării cumpenei dintre ani. Odată cu primele lui raze, cei patru se treziră fără să realizeze unde se aflau. La granita dintre vis si realitate fiecare plutea imponderabil în pauza ce desparte viitorul de trecut lăsând un loc îngust eternului prezent. Se priviră uimiti si imediat îsi dădură seama că un nou an începuse în acea noapte înghetată de iarnă. Zâmbiră unii către altii si înainte de a rosti cineva un cuvânt, lumina puternică a soarelui străluci prietenos în interiorul cabinei.
Motorul îsi făcuse din plin datoria si căldura continuase neîncetat de-a lungul acelor ore ale noptii. Cu miscări precise, soferul apăsă acceleratorul si cu grijă manevră volanul înainte de a se înscrie în sirul de masini, care se încolonau disciplinat pe drumul către casă. Imaginea autoturismului mai stărui privirii o jumătate de minut până când acesta trecu de barieră, traversă calea ferată si se afundă în pădurea uscată de stejari si fagi. Nimic nu mai amintea de ce se petrecuse în acea noapte. Doar urmele proaspete ale unor roti puternic frânate se mai distingeau pe asfalt si în pietrisul griblurii de lângă drum. Un An Nou începuse iar fantomele trecutului rămâneau în urmă pentru a face loc mesagerilor tainici ai viitorului.
Si nu departe de acel loc, o filă de calendar având notată prima zi din an zăcea aruncată lângă drum având scris pe ea acest continut: „Pe autostrada viselor uitate circulatia se face doar într-un singur sens. Pentru cei care se aventurează să procedeze altfel, există pericolul coliziunii cu autocamioanele de mare tonaj ce transportă deseurile toxice ale trecutului pentru a fi evacuate din calea sperantelor viitorului. Dacă nu esti atent, te poti ciocni oricând de aceste vehicule ce merg în sens opus, ba chiar poti să îti pierzi reperele corecte si să te înscrii dramatic pe un drum ce merge invers curgerii normale a vietii.”
Iar undeva, pe un spatiu gol lăsat să fie completat pe cealaltă pagină a filei de calendar, cineva adăugase: „Taina trecerii dintre ani, acest mister necuprins, se derulează ca o bandă de separatie dintre ce a fost si ce va veni. La intersectia dintre realitate si visare, acest mister creează o punte de legătură între cele două tărâmuri ale timpului. Pasageri la bordul unui vehicul nevăzut, noi avansăm mereu pe acest drum având drept tovarăsi pe semenii de lângă noi, care cu bunele si relele lor continuă să rămână partenerii nostri de încredere de-a lungul întregii călătorii dinspre Marele Trecut către Necuprinsul Viitor. Prin urmare, să nu ne simtim niciodată singuri pe calea acestei vieti fiindcă totdeauna se mai găseste lângă noi cineva aflat într-o conditie asemănătoare. Si dacă mai este un loc în masina în care mergem, atunci oricând putem să culegem de pe marginea drumului vreun partener de călătorie dintre cei care, din ratiuni nestiute, sunt nevoiti să parcurgă pe jos toată această cale.”
La cumpăna dintre ani, caută si tu această filă de calendar! Cu sigurantă, ea există undeva în preajma ta, poate chiar în locul în care te astepti cel mai putin. Si nu uita să o completezi cu propriile tale cuvinte, care, chiar dacă nu vrei, fac parte din tesătura mirifică de gânduri, impresii si sentimente ce uneste tainic pe oameni de tot ce există pe pământ! Un An Nou cu bucurie si La Multi Ani!
|
Octavian Lupu 12/30/2015 |
Contact: |
|
|
