Psalmi
EVA, PSALM, TAINĂ
Crai-nou, ca scorpionu-i – otrăvuri reci si foc!
Când dragostea te muscă, descânți, nu biciui struna.
Cămilei pleoapa-i scrisă cu tot ce stie duna,
Dar numai când se-nchide e ac pentru cojoc.
Din minereu scot bobul de aur rostitor,
Sălbaticul străluciu ce-l îngenunchi tiarei.
Cât de frumoși sunt ochii sfâșietori ai fiarei.
Au rug nu-i trandafirul jertfind pe jertfitor?
Somn greu i-a dat Olarul, zidind cu-acelasi os,
Ce-l stie, ca să-l cânte spre-a fi ulcior, doar lutul.
Din roata făr’ de-ntoarceri uitase chiar sărutul:
De nu-si bei vesnicia, la ce ti-e de folos?
Au înțeles de coastă, da’n tâlc e mai adâncă,
Așa cum Moise prinse izvoru-ascuns în stâncă!
.
PSALM RĂMAS NEPSĂLMUIT
Smaraldul din coroană nu de la rouă furu-l,
Că-n geana lui clipește când fiara, când livada.
Te-aș fi dorit iubireo, dezmugurind azurul,
Nu-n ghiarele de aur ca să-ti înalte prada.
Grai nelumind tăcerea când pini lumini îngână
Și gându-ți schimbă timpul pe stihul de-altădată,
Cu sâni certându-ţi ochii și dându-ți peste mână,
Cu-n zâmbet care-ar spune să mai încerci o dată.
Dureri, plăceri, suspinuri, râs de copil…de-a valmul!
Neistovit e țărmul de marea ce-l lovește.
Când mângâi despărțirea, nu te-nfioară psalmul ?
N-ai nici o tresărire când jar ridici în clește?
Iubirii spre-a fi Phoenix, dai jertfa, nu cenușa,
Că inima inelul îl poartă, nu mănușa!
.
PSALMUL NASTERII
Acolo-mi, înlăuntru – când ciocănit, când trapul…
Sub pericard de ceruri, în sânul lui – odăi!
Cum m-ai pârât la lume că n-ai un’ să pleci capul,
Pot să-nțeleg cu lemnu-mi jucândele-Ți văpăi?
Văzându-Te, ca Tată, nu Te-a certat când lutul
Îl modelai în palmă, dar ar fi trebuit!
Cum să închei zidirea de n-ai prin chei sărutul?
Și-atunci, fără să știe, pe-ascuns L-ai jefuit,
Trei nopți cărând cu lemnul, ce nu gândea seraful,
Că-n jocul Tău cu huma Te ascundeai deplin,
Și-n peșteră Fecioara o să-nvelească jaful,
Ce apele Iubirii le va nunti în vin.
Parcă chemări de toacă, odăii’ -aud, ce-ades le
Credeam că-mi bat la ușă, dar Tu-mi zâmbești din iesle.
.
PSALM FLUTURELUI DE SUB STICLĂ
O fi ”ador” vreo rudă cu-ascetic dor nestins?
Nu ia dumnezeirea mir din păcatul spart?
Cât m-ai vânat?! Și totuși, ce dulce-i a fi prins,
Capcano, de mătăsuri, parfumuri și brocart.
Știai să joci de-a focul, cum doar un diamant
Aripa nu ți-o arde, furându-i zboru-ntreg!
Veneam cu cerbi, miresme, nu fumul de amant,
Cum victima s-o-nlănțui cu aur de vareg.
Nu biciul, râsul doare…Mai bine zis, mușca.
E altul calendarul, mereu cu-n rid bisect.
Din coapsă de vioară, când te scăldai în stea
De patimă nebună, azi cârja-ți dă respect.
Neofilitul flutur sub sticlă-i încă viu,
Dar acul de agrafă prin mine-l simt, când scriu.
.
PSALMUL DE LA-NCEPUTUL LUMII
Bătrânul, filosofii, principiul lumii-ades pe
Materii osebite, jurau că-i Logos firii.
Ca fagurul asemeni – odăile de viespe
Reverberând pustiul în numele Iubirii.
Nu lua-n zadar ce-i sacru, la crin adaugi petic?
Cu apă speli obiala, dar inima-ți vrea vinul
Din buze-ndrăgostite și din alint eretic,
Cum joacă luciferic de-a soarele rubinul.
De n-ai simțit prin sânge Iubirea ca suveică,
Deșertăciuni sunt toate și colb deșertăciunii!
Nu dați mărgăritarul celor făloși la teică,
Asemeni Magdalenei strigându-O: Rabuni!
Inelul veșniciei, din cer numai pe-altoi se
Sfințește, precum apa ce stâncii-o smulse Moise!
|
Dumitru Ichim 12/15/2015 |
Contact: |
|
|
