Din noul volum - Continua plecare
Motto:
Where have all the men gone?
Mais ou sont partis les hommes?
Donde se han ido los hombres?
Spre unde merge omul?
Preludiu la râul Galbena
I.
La estuarul unde Galbena se-adună
Ca-ntr-o dezordine-oarecum gândită
Sezut-am io ca fulgerat de lună
De maluri Gemenei, străbună
Cunoastere vrăjit de necuvinte
Si-am auzit descântecele sfinte
Cum din părinti se-ntorc,
printre morminte...
Noi sum acolo unde gândul duce
Îmi spuse Mierla ce-o îngână cucul
Din sâmburii cuvintelor năuce
E-al apelor delirul verbelor, haiducul...
descult prin rouă mielul rătăcit
de turmă si păstorul cel cu câinii
eram întâi-născutul cel iubit
în Basmul ciclic al adeveririi...
Cu cartea pe genunchi ca o nepoată
De nevăzutii demoni, oarbă roată
Si ursitoare-n volbura muscată,
A celeilalte lumi, cea deztrupată,
Rosteau blestemul sacru, înc-odată...
Am plâns melodiindu-ti moartea,
tată.
II.
Prin scorburi cucuveaua, Striga oarbă,
M-a vindecat de stigma vitregirii.
III.
Daimonul Cel Bun pe umărul celest
A stat o clipă, ca-n poemu-acest.
IV.
Cellalt, zmucitul chimic si ciclopu
Scrâsnea gelos pe frat’su dracu schiopu
Cu muste moarte pe tejghea
Doar una-i vie, dar si ea,
Îsi da obstescul ort în stropu
De vin scuipat pe dusumeaua
Din cârciuma lui Malastropu”
(citat din Nichita Hristea Stănesu, 1955)
...Scopitul mortii Belzebuth miopul.
V.
Ce-i pasă lumii care nu-ntelege
Delirul Lor din stirpele betege?
VI.
Dar am slăbit precum o muche de cutit
Că idele-ale dracului,
mi-au rămas largi de tot”
(idem citat N.H.S.)
VII.
Acolo, nu departe de sanctuare,
Mi-au dat investitura zburătoare
Părintii din părinti, devenitoare
Ursitele.
(16 august 1980, Hateg)
Poemul tăiat
E ora cruntei despărtiri barbare,
A unei alungări din ăst infern
Pe care felurita cui lucrare?
Substituind dinamici sublunare
Hazardul controlat, prin repetare
Asupritor, din chakrele primare,
L-asmut si fără milă ni-l astern...
Sământa oarbă-a lumei următoare –
Escatologos, haosul etern?....
Pamfletul ocru
Opus igne, autor patibulo dignis?
Într-o zi va fi terna, statica noapte,
Toate cuvintele se vor înghiti reciproc,
Utopia se resoarbe ciclic prin fapte,
Fricile nasc spurcozeul miop,
Urmasii lui Cain si ai lui Onantrop.
Crucea si sabia, lepra si rabia,
Megalotropul si nebună corabia
Energofagia si oarba sământă
Egală-n doctrină, credintă si stiintă.
Tahionia and neutronia
Organo-morgana din cameleonia.
Mesii pe măgari, pe tancuri, pe rampe
Goddot-BOCatrop-maglavito-and vampe
Psihedelictul si spânzul si menestrelul
Mutatia-hibrys-orfanul-tembelul
Carmangeriile entelehiile
Infanto-dontii and mnemo-stihiile
Batraschimodia reptilomanii
Păducheria and cleptomanii
Toti fiii gloatelor zloato-zigotilor
Spermatofantii elito-hotilor
În orbitor-vorbitorul globard
Infernul conditiei întru Hazard
Haare, Naum padme hum halleluia
Sem Ham and Iudah iscariotul
Discipoli-zelotii-schismidiotul
Zombye polisemantic si muia
Alien, fiul scroafei si-al nimănuia...
Pogorât-au urâtul si troglo-bitangul
Mort-romantatul, natzia natul.
Căderea în sus (II)
Să nu mai ceri nimănui nimic de iubit
Ti s-a dat ai cheltuit ai consumat ai convertit
În multiplul oglinzilor ai suspinat ai strigat
Orizontul era răsturnat
Iar căderea în sus
În interiorul ninsorii si-al semintelor
Gemelar înstelat.
Cuvântul stia, dar în somn a uitat,
Feminitatea s-a androginizat
Înger si demon înger tăiat.
Bătrâna sământă a cunoasterii
S-a vitregit cu dorul de-o moarte-al
Renasterii.
Invers curge Eonul în amonte spre izvoruri
Cataracte cascade praguri si doruri
Cum stiau bătrânii satului meu
mierla, mielul si miala
Rugul si ruga si păstrăvul-binom – curcubeu.
Vrăjitoarele ursitele cu deochiul
Au deturnat noima nasterii? Ochiul
Al treilea, piramidalul, astralul
Cenzorul, transcedentalul?
Pe umeri legănatul chivot-graal?
Electronul sălbatic, Sofia-Fiul siesi empatic
Al Marelui El singuratic?
În Basmul eternei întoarceri, sumă de vămi,
A Înseptitei durate? Tu, moarteo, te temi
De cine anume când ciclic ne chemi?
Căderea-i în sus, pe unde-am intrat?
Prometeul icaric celestul de om vinovat?
Întrebarea ne născu si muri
A fi a nu fi. Trăim a muri?
Adeverească-ne-n bezne Fericitul Azur
Niciodată Nevermore, nevermore!
Omogoniada I
Trăiau în nebunia generală
A dezdumnezeirii-n pielea goală
Cei omogonici versus cei profani
Sărmani cu duhul-buhul de mârlani
Ori de barabe versus momârlani
Au! Cine să-i mai stie? Mama Geea
Sau orfelina? Oarbă epopeea
Mall-praxis-ului din Leuce-Logoreea?
Mumii si zombie, babe si infante
Din trilogia operei lui Dante
Cum dixit Liviu-Ioan cel Muresanul,
Incestului, violului lui Anu
Cel dublu si cu tot Aliotmanu!
El zice că acest eterogen
Din spetă decăzută prin infern
În raiul răsturnat, al „Marelui Himen”
Ar fi mai fost cândva, când tot pământul
Se dilata, să nască, (cum) mormântul!
Repetitiv inversa înviere
Din dublul luciferic prin femeie!
A cui e opera si cui îi apartine
Urzită ca rateu-schizofrenie?
Veriga lipsă răsucită-n cheie
EL, gândul speriat, histrionardul
Sărman genom-disfonctul sau retardul
A spart în LABYrinth ration-gardul
Să poată trece-n păsări leopardul!
Hegel să-i stie! Logica, hazardul,
Sau Ptolemeul? “Pururea fecioara”
Ca prin heraldici, longevivă, cioara?
Cel Solitar a explodat în Cor?
Răspunde Edgar, sau mata, Melchior:
– Stiu că nu stii. Haloimăs, Nevermore
În care fiul, El, sălbatic electron
Incestului primar îi spune Dor?
Neutrino
Atât de liber Verbul lucrează să se-ntâmple
Ca tace ratiunea, dar, jumătate oarbă,
Abia mijind prin visul Fiintei celei simple
Neantului-i permite minunea s-o resoarbă.
Naos
Dar pietatea-i calea mai umană
Presus de noi, de dramele naturii,
Iar zestrea mortii-i instrument al urii
Nu-i a divinitătii, ci volbura profană
Neclarul Ochi, latent în tulburare,
Se redeschide-n naos de suspine.
O, din tenebre, prin transfigurare,
Lumina Ta reînfloreste-n Sine.
Vers...
Nelocuitul timp de peste moarte...
Teandra
Trei vârfuri are flama poetului:
Cel de sus, care intră primul în cer,
Apoi cel al inimii, suratelor luminii
Sunt ale tâmplelor, două.
Vatra leagănă lumile
Decantând curcubeul.
Clariviziunea
Prin înaltele ierburi, sub pădurile
Furtunilor psihice, departe-n cuvinte
În ploioasele tinuturi ale unui
Nedeslusit dor de nimeni-anume
În fastele si rare ceasuri la pândă
Si răbdarea ce-i omului dată
Mai dinsus, dinspre raiuri,
Sare ca jerba unui foc colorat
Vietatea de indicibilă candoare
Iar de sub aripi ce-n soare nu ard
Ni se dărui, la pragul de sus al iubirii
Iluminarea, rostindu-ne numele
Adeverindu-se, iar si iar
Celei dintâi rostuite
De dinaintea cuvintelor
De sub înaltul sonor al Primordiei
Ne reumplem de clarviziune.
Lothus
Încă o mie de poeti deodată cu tine
În aceeasi clipă, sub aceeasi stare,
Pretutindeni prin lume, răzleti, scriu –
Tresare acelasi pământ
Într-o unică floare.
Oarecum virtualul...
Eram acolo în lanul acela de in înflorit
Si instantaneu în interiorul textului
În semantica oarecum virtuală
A primordiei
Recesiv illo tempore sacru
Eram cum deja revenisem
Si-n grabă culesul
Îsi justifica a divinului noimă
Si doliul,
Un sentiment între lumi virtuale
Întretesându-si vestmântul cu fiinta
Oarecum virtual cum paloarea sub lună
Îsi resoarbe partea strălimpede
Spre a adeveri că devine
În înaltul luminii
Albastru.
Arte căzute
Artele care tin în suspans realul
Viermănoase, ale derizoriului
Exorcizat
Concepte ce se autodevoră
Si-n sacrum continuum
Fiecare cu zeul lui mercenar
Canibal.
Si fosnetul de-o moarte siesi dornică
Al insomniei elitelor
În suicidarium...
Poesia
Delirul frustrării de zeu
Jur-împremuirea celui numit super-eu
Haloul semantic, siaj al devenirii,
Care separă de fulger tenebra.
Poesia (II)
Lumi în lumi ubicue
Instantanee static
Undeva moartea
Divinitatea doririi de sine
Neantul flămând ritmând galaxiile
Freamătul tahionilor
În jurul Mătcii Vibratile...
...aureolă care cântă
În estuarul Aortei
Bobocul unui Logos în doliu –
Tu, poesie.
|
Eugen Evu 12/11/2015 |
Contact: |
|
|
