Mama - Tară
sunt prea putine flori peste câmpii
iar versu-i prea sărac, de bună seamă,
să-ţi cânt lângă un cer de ciocârlii
iubirea mea eternă, Tară-mamă.
te-adun prin veac în salbe de poeme,
pe unde esti, pe-acolo unde stiu
că migăloasă îmi zidesti prin vreme
statui de doruri - pentru mai târziu.
oricâte primăveri ai strânge-n nume
cu sufletul îti fac pe roruri ramă
si pruncii toti, în zborul lor prin lume,
iubirea ta ti-o cîntă, Tară – mamă.
o mamă am în Tara minunată
si-o alta-n ochii mamei ninsi de rouă;
vă fie vrednicia lăudată,
în veci vă voi slăvi - pe amândouă.
*
TARA DIN POVESTE
a fost cândva o Tară minunată
în care ne-am născut si am trudit,
dar ea a fost furată si trădată
si prin atâtea chinuri, n-a murit.
desigur lume – suntem vinovatii
de crimele ce-au fost si vor mai fi.
poporul si tot natul si toti fratii
si toti care în posturi vom dormi.
în faţa crimei ne-am opus de-a-ncetul.
sunt dintre noi croiti acesti stăpâni.
la vremuri grele v-a strigat poetul:
e TARA jefuită de români!
iesim în stradă cu lozinci în steme.
strigăm si JOS si SUS, dar ce folos?
în turma proastă Lupul nu se teme,
el roade oase...unde-i loc de ros.
noi ardem, dăm în gropi, bocim pe uliti.
poeţii-barzi vă-ndeamnă când e greu:
trăgeti-i pe dusmanii TĂRII-n suliti!
ASA SĂ VĂ AJUTE – DUMNEZEU...
La Montreal - 2015
|
George Filip 11/30/2015 |
Contact: |
|
|
