“Fetele poeziei” o carte de Ion Segărceanu,
Poetul Ion Segărceanu, mi-a trimis de la Toronto, o frumoasă carte, intitulată “Fetele poeziei” .
Pe prima copertă e reprodusă celebra pictură „Anemone” de Stefan Luchian. Pe cea de a patra copertă, o poezie omagială, de numai trei strofe, sugerează boala si moartea marelui pictor, a cărui mână paralizată a încetat să mai exprime frumosul, precum anemona prăbusită peste ulcică, din viziunea marelui pictor. În poeziile lui Ion Segărceanu, celebra pictură devine cauză si efect. Autorul, un causeur în lirica românească, trăieste viata ca pe o poveste cu întâmplări dramatice, se bucură de binefacerile ei, îsi aminteste nostalgic de anii tineretii, cu „mândra feerie” a iubirii, din care si-a ales iubita si sotia, „muză a versului izvor”, cum aflăm din versurile cu titlul “Ca-ntr-o dulce poezie”, dedicate sotiei.
Sensibil, reflexiv si receptiv, poetul iubeste lumea, pretuieste iubirea aproapelui, si, închipuindu-se un fel de “Zeul-mit”, îsi priveste cu încredere lungul drum al urcusului pe propriul său Everest din lunga-i călătorie către paradisul cunoasterii divine. Pe această cale ”fatidică”a destinului său, poetul trece înfiorat si cu „un dram de minte.”
Scriind într-o frumoasă limbă românească, impregnată uneori, în mod deliberat, de cuvinte si expresii din varii zone lingvistice românesti si străine, poetul ne poartă prin lumea de azi, cu fiorul nostalgic al lumii de altădată. Amintindu-ne de poezia noastră populară, de spiritul antonpannesc, de unele expresii celebre din „Tiganiada”, ca în versul “Râu de lapte, unt si miere…”, dar mai ales de limba si stilul poeziei eminesciene, măretia simplitătii fiind vital prezentă în aceste „fete” ale „poeziei”, corespunzătoare fatetelor unei vieti trăite cu suferintă si bucurie.
Emblematică pentru limba si stilul autorului, mi s-a părut poezia „L-am văzut pe-un oarescare”(p.10): „L-am văzut pe-un oarescare / Cam peltic si rotofei / Cum striga în gura mare: / Haideti roată, dragii mei! // Eu nu stiu ce-i lumea, teama, / Si-am venit la voi anume / Căci asa cum vă dati seama,/ am ceva, zău, a vă spune. // Sunt român, român sadea /Si-ncă unul deloc prost / Ce-am plecat din tara mea /Să-mi croiesc un drum, un rost. // Yes, I know, c-aveti nevoie / De un ins să vă îndrume / De un Moise, de un Noe / Să vă treacă puntea-n lume. // Prea trăiti cum dă natura / După reguli alandala / Toată ziua tura-vura /Ala-bala portocala. // Ati intrat în Europa. / It’s O.K., chiar foarte bine, / Dar vi-i mersul hopa-tropa.! / Si mai greul tocmai vine. // Dacă voi mă veti alege / Oferindu-mi rang, putere, / Pe aici va curge-n lege / Râu de lapte, unt si miere…//… Si când larma era-n toi / Sări unul mai tâfnace / Care zise, scurt pe doi: // -Du-te, bre, si dă-ne pace! // Ar fi cazul, vezi matale, / Să-ti iei pohtele si mapa / S-o tulesti taman devale /Unde-a-ntărcat mutu’ iapa…”
Sunt multe secvente de viată autentică, transpuse în versurile acestui poet original prin instinct, cultivat si subtil. El trăieste viata cu aprehensiune si întelegere, afectat de consecintele faptului împlinit sau neîmplinit. Estetica poeticii sale stă atât în spiritul ludic, paradoxal - ironic, în diversitatea fondului lingvistic si a formelor poetice, dar mai ales în capacitatea de a exprima la dimensiuni magnifice efectele trăirilor lumesti. El nu se fandoseste, nu imită, nu se rupe de rădăcinile si zestrea marii poezii românesti si universale. Melosul, amorul si etosul sunt împletite armonios în versuri inspirate din folclor. „Cu sufletul pe liră”, poetul cântă ”melodios”, „tărăgănat”, ‚din fluier”, cântă „doina minunată”, „Balada” înstrunită cândva de Ciprian Porumbescu, „Rapsodia Română” de George Enescu.
Sentimentul de bucurie, calitate sfântă a omului, este exprimat ca un efect al stării de pace, armonie si bună-stare în lume: “Cânt, descânt de bucurie, / Ori de inimă amară / Pentru oameni, pentru tară / Pentru scumpa Românie („Cu sufletul pe liră” p.16 ). Euforic si generos, poetul se declară ”suflet în sărbătoare”, „tandru”, „genuin si tânjitor de bine .” Pentru el, bucuria e apogeul trăirii cu intensitate a unei atmosfere de pace si bună întelegere între oameni, de ambiantă cu soarele si florile.
Înstrăinat si nostalgic, poetul izbucneste în mărturisiri sincere, cu miez de adevăr, recreând atmosfera cotidiană si povestind anecdote de viată reală din lumea nouă a unui oras străin: “Cu engleza mea precară / Mă tot vântur prin oras: / How are you”, încolo-ncoace, / Hello, Hello! mintenas. // De mă-ntreabă unii, altii / Where’ you from?”, deci tara mea, / Îi răspund voios îndată: / Sunt român, român sadea!”// Si-uite-asa, la deal la vale, / Prin Toronto-mi port aleanu’, Cunoscutii mă salută: / Hello, Mister Segarsianu! // Într-o zi m-opreste unul: Brother John, good morning! Ah! / Ce-ati mai scris? N-aveti vreo carte / Să-mi dati cu autograf? // Ba odat’un gentleman / Iese iute-n drumul meu: / Să trăiesti bădie Ioane, / Eu sunt Petre din liceu… // -Tu esti, măi, chiar tu, anume , / Cel din Turnu Măgurele? / Iartă-mă, că vezi, uitat-am / Vai de drunmurile mele! // Astfel fuse regăsirea cu drăgutul Fane Petăr / Si-am rămas amici pe viată, / Câtă viată? / Doesn’t matter…”
Ajuns la marginea opusă a lumii, copilul de altădată, rămas orfan de mamă la numai 6 ani, îsi omagiază părintii. În memoria lor, poetul se confesează: “Mistuit de durere, disperare si chin, / Cum am crescut, ce-am putut să devin? / Am strigat - si-ncă strig - cu tristete si teamă / Mamă, Mamă, unde esti, scumpa mea Mamă?” (… ) Din altă răscruce a vietii mi-apare / Chipul tatălui meu, prăbusit în cărare” („Poem de iubire eternă - în memoria părintilor mei”)
Cultul fată de Eminescu si poezia eminesciană, e demonstrat de muzicalitatea multor versuri din această carte. Poezia intitulată EMINESCU, e scrisă cu piosenie si recunostintă. Un inspirat si plin de substantă eseu ne trimite la rezonante filozofice în poezia eminesciană. Continuînd, poetul îsi încheie volumul cu un florilegiu de traduceri personale din lirica universală (fragmente din lirica italiană (Lorenzo de Medici,Corrado Govoni), din Puskin, din Margaret Atwood (Canada) si din lirica chineză.
Wakefield / Nov 2015
|
George Bajenaru 11/26/2015 |
Contact: |
|
|
