Donatie de sange in alb
Citi pomi se trec, cum se treceau, odata,
In lunga toamna-a iernii tuturor,
Avand in radacini, livada, roata,
Si in coroane, aripile lor?
Citi pomi primesc o vorba, doar, ca plata,
Si pe frunzis, o urma de picior,
Pentru rugina ce-au ajuns, uscata,
Din primavara visului de zbor?
Si cat de singuri, si demult, admira,
Livezile, cum pleaca, de pe loc –
Padurile – cum lacome – conspira,
Sa-si caute-n lume bruma de noroc –
Cum sa-i asculti, in doliul alb, al iernii?
Cine mai sta de vorba, cu copaci?
Si-i inveleste-n bratele lucernii,
Ce le-au cazut, facand, ca sa mai faci?
Si mor mereu, in snop, sau cate unul,
Mitraliati de prea bogatii miei
Ai vorbelor, ce fac, macel, cu tunul,
Din primaveri cu flori de ghiocei…
Pana cand flora faunei cu toane,
Inghesuita in pustiu-i troc,
Zapezi artificiale si cartoane,
Va face – pe Pamant - in loc de joc…
|
