Dileme : Pentru anul care trece ...
Imi amintesc cum în noiembrie anul trecut, comentam că vine “BRRR”, iarna, că luna aceasta vesteste apropiatul sfârsit al anului si că este timpul să scoatem haina cea groasă din "locker room", or din cine stie ce loc am depozitat-o în vară. Si mai comentam ceva. Învătasem de-a lungul anilor că la sfârsitul anului avem de făcut bilantul a ceea ce am realizat în decursul anului ce se va sfârsi.
Da, sunt omul care simte că la finele fiecărui an avem datoria să ne oprim oleacă si să ne întrebăm sincer ce am realizat în cele 11 luni care au trecut. Sau, să trecem în revistǎ evenimentele care s-au scurs în timpul anului si ne-au îmbogătit memoria. Lăsăm deoparte decembrie, pentru că în luna viitoare avem destule de făcut, cu grijile ofertelor de preturi reduse, ce cadouri si cui i se cuvin, Mos Crăciun si Crăciunul însusi.
Si ca să nu uit, voi începe cu ce a fost mai însemnat. Anul 2015 m-a blagostovit pe mine cu puterea de a celebra 85 de ani. A fost o adevărată sărbătoare, pentru că am combinat ziua mea cu aceea a sotiei si am invitat familia si câtiva prieteni. Stiu, vârsta este doar un număr, dar vă asigur că numărul meu nu este “listed”. Si tot în luna “noiembrrrie”, eu si sotia mea am trecut extemporalul unui aspect al vietii canadiene, asistând la logodna unuia din nepotii nostri. Si parcă mai ieri i-am găsit biberonul sub pernă… Nu îmi amintesc când am devenit bătrân.. Dar când ei? Tot în anul 2015 am hotărât să reînnod o veche legătură de prietenie, de o viată, cu un fost coleg de clasa gimnaziului cu care prosteste, de ambele părti, s-a stricat. Ne-am îmbrătisat în lacrimi si nu ne-am adus aminte motivul despărtirii.
La ultima cercetare, am găsit că începuturile mele, desi târzii, în ale cărtii, “Lumea prin ochiul acului” si “The Barber of Bucharest” în limba engleză si română, dedicate unui om extraordinar care a fost tatăl meu, se răspândesc binisor pe piată si încerc din nou marea cu degetul, aventurandu-mă să încropesc “De la start la potou”.
Trebuie să amintesc aici de satisfactia ce am avut-o de curând, când fostul redactor sef al publicatiei bucurestene, “Viată Capitalei” dl. Bucur Brǎnisteanu, mi-a făcut o vizită aici în Toronto, cu prilejul sărbătoririi anului meu de nastere. Domnia sa locuieste acum în Statele Unite. Fusesm repartizat să scriu pentru ziarul “Zori Noi” din Suceava, proaspăt căsătorit si cu un copil si după câtiva ani, rupt de familia mea si a sotiei, departe de prieteni, la stăruinta d-lui Brǎnisteanu, am fost retrimis la Bucuresti. M-a întâmpinat personal, cu bunăvointă si prietenie si am avut ani de zile de satisfactie si multumire.
Si pentru că ne aflăm în “noiembrrrie” si în preajma anului care încet-încet se scurge, ar fi binevenit timpul să reflectăm oleacă si să facem un mic bilant a ceea ce am înfăptuit si ce avem de terminat încă, înainte ca mantia albă de nea să ne învăluie. Înteleg, nu este usor, dar eu, în ceea ce mă priveste, am hotărât că este timpul acum, la sfârsitul, anului să iau o hotărâre si să mă gândesc că am datoria luǎrii unei decizii. Am făcut asta. Pentru că la vârsta mea încă mai lucrez, am hotărât să continui a lucra până când balanta acontului meu de la bancă va avea 10 numere, ca si numărul meu de telefon, mai cu seamǎ că mă aflu în raza lui 905.
Toate acestea fiind spuse, un lucru rămâne clar în agenda mea.
Mă pregătesc asiduu pentru iarna care bate la usa, rămân pe baricade în întîmpinarea anilor ce vor veni si coloana mea în acestǎ unică publicatie va fie mereu mai trepidantă si va purta un singur nume:
|
Harry Beer 11/20/2015 |
Contact: |
|
|
