Atitudini : Speranta de integrare
Cînd în urmă cu zeci de ani am ales Canada ca tară în care să -mi trăiesc a doua viatză am luat acestă decizie avînd ca esential criteriu acela al Libertătii pe care o oferea acestă tzară: libertatea de opinie, de expresie, de credintă, libertatea de a munci si dovedi capacitatea, toate aceste cuceriri ale omeniirii care au fost posibile odată cu răsturnarea absolutismului monarhic în Europa (revolutia franceză -1789), cînd s-a realizat si separarea bisericii de Stat, moment în care religia a devenit "a private affair".
A doua mare cucerire a fost aceea a democratiilor vestice eliberînd -prin moartea a milioane de oameni căzuti în lupte- din nou "Libertatea" si au garantat odată în plus dreptul omului de a se misca, de a lucra, de a se asocia, de a vorbi si de a exprima ideile si opiniile fără frica de a fi urmărit de organele de Securitate si eventual privat de libertate.
Pe aceste considerente, foarte multi oameni au ales Canada si nu USA ca tară ce corespundea unui ideal de viată care se apropia de notiunea de ideal umanitar.
Dacă în urmă cu 50 de ani acest ideal părea închegat si realizabil, asistăm astăzi -din nefericire- la deteriorări ale acestei constructii democrate si libere în ceva hibrid în care umanismul e diminaut si libertatea devine arbitrară.
La acest fenomen de "metamorfoză negativa" a contribuit fără îndoială esecul multiculturalismului în societatea vestică si faptul că noii veniti nu au înteles modul de functionare a statului democrat-umanitar, au rămas în nuclee neintegrate, au căutat sa-si transplanteze propria "cultură" într-un mediu care le era total străin ca traditie si cultură si, sub pavăza tribunelor de "human rights" si a diverselor legislatii prost concepute sau abuziv interpretate (“anti-hate legislation”), au zdruncinat si au furat libertătile individuale.
Cei care au imigrat în Canada si alte tări democrate, special in Europa, trebuie să învete si să admită că libertatea individuală de exprimare liberă pe orice cale stă la baza statului democrat; fără aceasta, libertatea moare si, odata cu ea, vor muri si ei! Numai libertatea face posibil ca Parlamentul să functionaze, să existe dreptul de control al cetăteanului fatză de stat si a statului fatză de ceăteanul care nu respectă legile în vigoare, liber votate. "Vox populi" trebuie să se exprime liber ca să fie auzita, căci, în fond, democratia îl priveste pe fiecare cetătean în parte.
Mai presus de orice, nimeni nu are monopolul "adevărului"; sunt în lume o multitudine de sisteme de guvernare si sute de religii si niciuna nu are dreptul să pretindă că e cea adevarată (de aceea sunt si asa de multe!); oamenii au ajuns după suferintze de mii de ani să considere democratia bazată pe libertatea individuală si de grup ca forma cea mai potrivită comunitătii umane.
Paradoxul este că statul canadian a acceptat toate aceste minorităti cu speranta de integrare si participare la cresterea democratiei liberale si tolerante, dar în momentul în care aceasta e amenintată prin provocare de rebeliuni anti-democrate în numele unor motive periferice care nu interesează marea majoritate a tării, datoria guvernului este de a declara că Libertarea e în pericol, de unde necesitatea de a o apăra pe orice cale.
Iar ultimele evenimente din Franta, ne indeamnă să fim vigilenti in a lua decizii majore care să afecteze viata si integritatea sistemului canadian.
|
Ion Dinu Ioan 11/14/2015 |
Contact: |
|
|
