Poezii dedicate mamei
Iubirea mamei tăiată-n felii
o clipă doar de am mai fi copii
sărutul mamei să-l simtim pe frunte
amurgul ce se-ascunde-n deal la vii
să-l alungăm si el să nu ne-asculte
să ne jucăm pe câmpuri alergând
să prindem vântu-n palmele-amândouă
si să cădem în cântec până când
de după nori răsare luna nouă
cocorii care se întorc în sat
să îi ademenim cu o privire
să ni se pară că pământu-arat
sub talpa noastră-ncearcă să respire
o clipă doar de am mai fi copii
să ne-velim în vise de mătasă
iubirea mamei tăiată-n felii
să ne-o-mpărtim frăteste stând la masă...
Clipă de clipă
Alung noaptea furisată sub pleoape.
Mama-s plânge păcatele-n noi.
Simt bratul tatii tot mai aproape,
ca pe un flaut, ca pe-un altoi.
E liniste în casă si ascult
cum curge răsăritul pe tavan
si cum alunecă tata-n tumult
încet, clipă de clipă, an de an...
Se frânge zborul păsării-n copii
si toamna-si toarce ploile-n castani,
iar mama-si spală fata-n bruma noptii,
frumoasă, ca la optsprezece ani...
Dor de copilărie
Prin casă curg părerile de rău
Si păsări oarbe frâng tăcerea-n două.
Când, mamă, voi mai plânge-n ochiul tău,
Strivind un colt amar de lume nouă ?...
Un liliac îmi înfloreste-n brat
Si-n urma mea polenul se destramă,
Când oare, voi mai bea cu-atât nesat
Din cupa sărutării tale, mamă ?...
Scrisoare II
Ca literele-ngemănate într-o carte
ne-aduni, iubită mamă, la un loc-
Oare de ce i-e dat copilului să poarte
iubirea mamei ca pe un noroc ?...
Vai, roua diminetilor augure
sărută ochii gingaselor flori-
Oare de ce i-e dat copilului să-ndure
fiorul despărtirii uneori ?...
Mereu revin la casa părintească
si-mi amintesc de pruncul care-am fost-
Oare de ce i-e dat copilului să-si facă
din vorba mamei trainic adăpost ?...
Scrisoare
Nu ti-am mai scris de multă vreme, mamă,
Sunt tot asa de tânăr cum mă stii.
Simt uneori cum visul se destramă
în cuibul diminetilor târzii.
Pădurile s-au pregătit de nuntă
si-mi îndulceste-odihna umbra lor.
Parcă te văd si-acum, asa căruntă,
stergând din ochii mei întâiul nor.
Vântul pribeag îmi bate în fereastră
si-mi spune că-i atâta de târziu
în fructul ce se coace-n urma noastră
si-n satele ce încă mă mai stiu.
Sălbatec curge anotimpu-n casă
si greierii-s fălosi că sunt săraci.
Parcă te văd si-acum, asa frumoasă,
îngenunchind prin holdele de maci...
|
Ioan Vasiu 11/14/2015 |
Contact: |
|
|
