Cu adevărat zguduitor! Să ne rugăm pentru sufletele lor!
O tragedie cu adevărat zguduitoare a avut loc vineri seara, în jurul orei 23.00, la Clubul Colectiv, din Capitală, club situat în zona centrală a Bucurestiului, cu ocazia unui concert si este în continuare în curs de desfăsurare în numeroase spitale din Capitală, unde multi răniti, arsi sau intoxicati cu fum se zbat între viată si moarte. Incendiul a izbucnit, potrivit martorilor, din cauza unor artificii aprinse în timpul unui concert. Numărul victimelor este impresionant, dar nu la număr trebuie fixată atentia, ci la cauzele tragediei, la vinovătia absolută a autoritătilor.
Acesti/acei tineri dornici de distractii, normale pentru vârsta lor, trebuiau protejati. Tinerii au dreptul la momente de exaltare, de fericire. Ei au plecat si nici nu s-au putut gândi că pot fi expusi unor pericole, au avut încredere în conditiile create pentru libertatea de a participa la acel concert, aceasta constituind o normalitate.
Acasă copiii sunt protejati de părinti, responsabilitatea este a părintilor, afară de casă trebuie să îi apere cineva, si nicidecum să lase la voia întâmplării siguranta vietii lor, prin nerespectarea, în mod grosolan a unor norme.
În loc de profunda emotie si profundul regret pentru vietile acestor copii, fiindcă adolescenta este totusi o parte a copilăriei vietii, au început speculatiile si intoxicările de ordin moral, deturnând în acest mod atentia publică spre zone obscure, acoperind gravitatea faptului petrecut, lipsa responsabilitătii sau dispersia ei, încât se pare că se doreste a se ajunge la a acoperi adevărata vină, adevăratii vinovati.
Oamenii lipsiti de credintă au găsit un bun prilej de a învinovăti reprezentantii Bisericii si a deturna sensul mortii si al suferintei, a lovi în credinta oamenilor, a dori numai si numai defăimarea si răzbunarea. Nu este posibil a ne resemna si a crede că nimeni nu ne aude, că nimeni nu are în vedere acest furnicar al universului si că suntem înconjurati de singurătate. Cui îi vom vorbi despre copiii a căror suflete au plecat în câteva clipe de pe acest pământ si pe care atât de multi dintre noi i-am iubit?
În realitate, în fiecare Biserică, cu modestie si discretie, s-au făcut rugăciuni si slujbe pentru ajutorarea sufletelor plecate si pentru ajutorarea suferintelor celor din spitale care se luptă între viată si moarte.
Prezenta arhiepiscopului Robu în mijlocul multimii nu trebuie să fie un prilej de discriminare, ci de întelegere a cuvintelor rostite: „Ne rugăm pentru cei care au plecat din această lume, dar ne rugăm si pentru cei care au rămas, cu lacrimi, dar îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea mângâiere si sperante tuturor. I-am spus lui Dumnezeu că îi cer iertare pentru că noi, noi toti, din tară, n-am făcut nimic deosebit ca să nu se întâmple asa ceva, ca România să fie altfel”.
În această zi mi-am amintit poemul scris si publicat într-un volum de versuri în anul 2012. Îl transcriu. Poate contine un adevăr, spus atunci cînd a fost conceput.
Este intitulat „Piticii ucigasi”:
Ne mor înteleptii ne-ntelegând
al lumii nou înteles.
Ei nu mai vor a sti, a stăpâni, a desăvârsi,
mocirla prezentului îi dezgustă.
Multi, prea multi din jur li se opun,
format-au piticii ucigasi un zid comun.
Ei, înteleptii n-au tânjit vreodată la trebuinte,
ci doar la înalte dorinte.
Astăzi, tălpile miticilor ucigasi
strivesc fiinta înteleptilor rămasi.
Megalomani fiind, flecăresc, ticălosesc, înseală,
se află mereu în-asa zisă – treabă murdară.
Si ne mor înteleptii ne-acceptând
dezordinea, confuzia acestei lumi buimăcită,
cu pitici, mitici, nimici – înmultiti cu nemiluita.
Carolina de Nord
|
Vavila Popovici 11/3/2015 |
Contact: |
|
|
