Un cântec dureros
Un cântec dureros
As scrie un cântec, dureros de frumos,
Un poem, să ne cânte durerea,
Toate-s cu susul în jos,
Pe clape se lasă tăcerea.
Aripi tinere, frânte,
Pe muzică bătrână de rock,
Închisi într-o colivie,
Cu moartea, ei au făcut un joc.
Flăcări mistuitoare de vise,
Îngeri cu zbor ne-mplinit,
Înalturi încă ne-atinse,
Tinerete scrisă-n trist mit.
Lacrimi sfâsietoare si flori,
Rugă cu ochii spre nori,
Lumânări aprinse în zori,
Toate din triste orori.
V-ati dus să cântati în ceruri,
Să trăiti ce n-ati trăit aici,
În suflete ne-ati lăsat geruri,
Răni sângerânde, adânci.
N-am stiut să vă ferim de rele,
V-am suflat în aripi să zburati,
Vrut-am să mergeti spre stele,
Doar iubind, nu să plecati.
Este cu lacrimi scris poemul,
Din ceruri să îl ascultati,
Pe noi parc-a căzut blestemul,
Vă rugăm să ne iertati.
|
