Remember - Petre Tutea
Nu de citit, ci de savurat !
.
* Prima funcţie a unei religii reale este consolatoare, fiindcă fără religie am lătra precum câinii.
* Ne nastem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrânim si murim. Si întreg peisajul speciei om culminează în cimitir.
* Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de a trăi.
* Singurul mod de-a evita nelinistea metafizică a cimitirilor este religia. Cu religia intri în cimitir la plimbare. Cu filozofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meu Cioran – prin disperare.
* Când va dispărea ultimul tăran din lume – la toate popoarele, vreau să spun – va dispărea si ultimul om din specia om. Si atunci or să apară maimute cu haine.
* A fost întrebat un tăran, în închisoare: ce întelegi din tot ce spune Petre Tutea! Zice: nu înteleg nimic, dar e o grozăvie!
* Treisprezece ani de închisoarea… Aveam doar o hăinută de puscărias. Ne dădeau zeamă chioară si mămăligă friptă. M-au bătut… M-au arestat acasă. Nici nu tin minte anul… Când m-au anchetat am lesinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici.
* De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase…
* Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi.
* M-a întrebat un anchetator: – De ce ai vorbit împotriva noastră, dom’le?
– N-am vorbit, dom’le.
– Cum n-ai vorbit?
– Păi împotriva voastră vorbeşte tot poporul român. Ce să mai adaug eu?
Şi mi-au dat 20 de ani de muncă silnică, fără motive. Mi s-a prezentat sentinţa de condamnare ca să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu?
* Eu, cultural, sunt european, dar fundamental spiritual sunt tăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Si toţi din generatia mea au simtţit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit până la moarte.
* Eu nu ştiu dacă vom fi apreciati pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată declarativ, ci am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic.
* Eu n-adun nimic. Îmi spunea un popă, zice: – Păi dumneavoastră vă risipiti asa, vă poate fura oricine… Zic: – Uite, părinte, eu, zic, am adoptat concepţia regelui Frantei în materie de risipire a ideilor mele. Conceptia lui despre cartof. Când au venit cartofii din America, tăranii nu-l cultivau. “Să mâncăm noi buruiana asta din pământ…” Ce a zis regele Franţei? “Mă, seamănă, mă, cartofi pe moşia mea şi, când or vedea ţăranii că îi păzesc, or să-şi dea seama că-s lucru bun. Lăsaţi-i să fure, că asa se răspândesc cartofii în tară.”
* (Vlad Tepeş) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul că l-a si bătut. Si mai are meritul că a coborât morala absolut prin tepele puse în cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frică să n-o furi tu de la tine, ăsta-i voievod absolut, Vlad Tepes. Păi fără ăsta istoria romănilor e ca o pajiste cu miei!
|
Mitel Popa 11/1/2015 |
Contact: |
|
|
