Periplu de lansări de carte prin Transilvania
În perioada 27 – 31 octombrie a.c., împreună cu Michael Finkenthal (S.U.A.) si Marin Diaconu (Bucuresti), Prof. univ. dr. Anca Sîrghie a organizat o serie de lansări de carte la Sibiu (Biblioteca ,,Astra’’), la Cluj (sediul Filialei USR si Sala de Arme a Casei Armatei) si la Biblioteca Judeteană ,,Ovid Densusianu’’ Deva - Hunedoara.
Periplul literar a început marti 27 octombrie. Cărtile prezentate cu această ocazie au fost următoarele:
Anca Sîrghie, Lucian Blaga si ultima lui muză, Editura Techno Media Sibiu, 2015;
Barbu Zevedei, Metafizică si umanism (editie de Marin Diaconu);
Barbu Zevedei, psiholog, sociolog si filosof român si englez (volum editat de Daniela Maci si Michael Finkenthal);
Marin Diaconu si Anca Sîrghie, Radu Stanca - profil spiritual, Fundatia Natională pentru Stiintă si Artă, Bucuresti, 2015.
Cu acest prilej, după cuvântul de deschidere amfitrioana i-a prezentat pe invitati.
Muguras Maria Petrescu a vorbit despre Lucian Blaga si ultima lui muză. Cartea a fost lansată mai întâi în centrele culturale ale românilor din America, respectiv Cenaclul Românesc ,,Mircea Eliade” din Denver Colorado în reuniunea din 5 aprilie 2015, Casa Română de lângă San Francisco, California, în 19 aprilie, Troy, Michigan, într-un interviu radiofonic din 21 iunie, Societatea ,,Graiul Românesc” din Windsor, Canada, în 28 iunie, ,,Cafeneaua culturală” din Cleveland, Ohio, în 29 iunie si Săptămâna Internatională a Culturii Române de la Hamilton, Canada, editia a 45-a, din 7 iulie a.c. În tară periplul dialogului în trepte Lucian Blaga si ultima lui muză a început la Salonul Hunedorean al Cărtii de la Deva, din 9 octombrie a.c. Apoi, actrita Gabriela Neagu a recitat versuri din poezia blagiană inspirată de Elena Daniello.
Vorbind despre Radu Stanca - profil spiritual, volum editat de Marin Diaconu si Anca Sîrghie (Fundatia Natională pentru Stiintă si Artă, Bucuresti, 2015), Dumitru Batâr a evocat personalitatea dramaturgului, aducând în prezent momente trăite de cei doi odinioară. Această carte vine ca o continuare a volumului Dăltuiri din 2012, reabilitând imaginea scriitorului si regizorului.
Actritele Dana Lăzărescu si Lerida Buchholtzer au recitat versuri din opera lui Radu Stanca.
Prof. univ. Michael Finkenthal de la Universitatea din Baltimore si Marin Diaconu din Bucuresti au vorbit despre cartea lui Barbu Zedevei Metafizică si umanism precum si despre personalitatea acestui psiholog, sociolog si filosof român, care este destul de putin cunoscut la noi, dar care în timpul celui de al Doilea Război Mondial a fost asistent la catedra de Filosofia culturii a lui Lucian Blaga si secretar de redactie al revistei ,,Saeculum“. Metafizică si umanism adună laolaltă studii, articole, eseuri, cronici filosofice, stiintifice si literare, semnate de Zevedei Barbu si rămase în publicistica anilor 1935-1947. Ele sunt riguros grupate pe teme mari: filosofie, sociologie, psihologie si publicistică.
A fost o seară deosebită atât ca informatii culturale transmise, cât si ca încărcătură emotională si sufletească.
ANCA SÎRGHIE - UNE AMITIÉ AMOUREUSE
De-a lungul anilor, Dna Prof. univ. dr. Anca Sîrghie a scris si a publicat mii de pagini: cursuri universitare, cărti de memorialistică, de critică si istorie literară, studii, articole, reportaje si a initiat lansări de carte, actiuni cu copii, studenti, conferinte etc. Este greu să tii pasul cu Dna Profesor Anca Sîrghie, care face simultan mai multe lucruri, fie că este în tară, fie că pleacă, cine stie pe unde, prin străinătate. Este o fiintă neobosită, care întotdeauna te întâmpină cu o vorbă bună, cu o idee constructivă, sau cu vreo povestioară scoasă cine stie din ce sertar al amintirilor ei personale sau dintr-o carte găsită, răsfoită si citită în vreo bibliotecă. Este mereu dedicată familiei, studiului, cercetării, descoperirii unor lucruri inedite din cultura si literatura română si universală, stiind să ofere cu bucurie celor din jur din preaplinul sufletului. Generatii de-a rândul a creat si a format oameni desăvârsiti prin elevii si studentii pe care i-a avut. Mă bucur că de ceva timp încoace am putut să colaborăm împreună la diverse actiuni organizate atât în tară cât si în străinătate. Am avut multe de învătat de la ea omul, distinsul profesor dar si reprezentant al culturii române. Niciodată cuvintele nu vor fi îndeajuns pentru a descrie complexitatea personalitătii Dnei Prof. univ. dr. Anca Sîrghie. De aceea, mă întreb firesc, cine ar putea să scrie despre impresionanta ei operă?
Cu acest prilej voi vorbi despre Lucian Blaga si ultima lui muză (Editura Tehno Media, Sibiu, 2015, 200 pp.), o carte cu un suflet aparte pentru că protagonistii ei au fost doi oameni cu totul speciali. Paginile acestei lucrări sunt închinate atât marelui poet si filosof român, privit din perspectiva omului de o sensibilitate aparte, dar si ,,greierusei’’ versurilor lui, o doamnă de o distinctie rar întâlnită, înzestrată cu un dar si o tenacitate ce-i străbătea prin ,,doi ochi puternici, ai unei făpturi firave, de femeie vârstnică, dar care nu-si trăda greul celor 86 de ani, pe care mai apoi aveam să aflu că îi purta’’. ... ,,Doamna aceasta firavă m-a surprins’’ (p. 13). Neîndoios, cu mult înainte de a scrie, autoarea avea cunostintă de cele cinci muze ale poetului, de iubirile lui.
Cartea nu are pretentia de a prezenta un crâmpei de viată romantat al Elenei Daniello si al lui Lucian Blaga, dar nici nu este compusă pe un ton de obiectivism arid, caracteristic unui istoric sau critic literar. Citind-o suntem în permanentă captivati de finetea si sensibilitatea stilului scriitoarei, care, cu o măiestrie deosebită, ne transmite de-a lungul ei informatii de tot felul. Iar dacă întâlnim unele confidente, ele sunt transpuse elegant si neinvaziv pe hârtie. Incontestabil, rafinamentul scrisului cu care Prof. univ. dr. Anca Sârghie ne-a obisnuit de foarte mută vreme, vine să-si spună cuvântul si de această dată. Dincolo de acuratetea informatiilor prezentate si care sunt, desigur, rezultatul unor cercetări asidui, Anca Sîrghie ne supune atentiei două vieti încadrate în contextul general al unei epoci teribile, conducându-si firul cărtii cu blândetea, dar si cu hotărârea cercetătorului care stie precis ce concluzii trebuie să tragă la final. Autoarea nu pleacă doar de la fapte sau trăiri de viată, ci ajunge la aceste crâmpeie pornind de la opera poetului, desi mai întâi au fost faptele, trăirile, sentimentele, gândurile si abia apoi a venit opera. ,,M-am oprit lângă tine,/ descoperind că părul tău e o flacără/ pe care vântul n-o stinge./ Si lângă minunea cea mai simplă/ am stat cum se cuvine’’ (din M-am oprit lângă tine, p. 115).
Privind-o din punctul de vedere al istoricului literar, dar si al omului Anca Sîrghie, cartea este un portret de suflet, asa cum se vede si pe coperta I, nu doar a medicului stomatolog Elena Daniello, ci si a aceleiasi dinstinse doamne care, cu permisiunea autoarei, pare că se situează înaintea lui Lucian Blaga, fără a omite să-l ridice pe acesta pe locul care i se cuvine de fapt si de drept. Din acest punct de vedere avem de a face aici cu o reabilitare a omului de cultură dovedind, chiar că dincolo de moarte, devotamentul, apreciarea, sustinerea morală si acea ,,amitié amoureuse’’ deosebit de sensibilă si delicată pe care Elena Daniello (femeia aparent fragilă din spatele unui bărbat cu o personalitate coplesitoare, dar si cea care a fost deosebit de puternică) i-a purtat-o în suflet, cu o puritate inimaginabilă – lui Lucian Blaga. ,,Nu era usor să-l sustii sufleteste pe un poet pus pe lista neagră, pe care autoritătile comuniste doreau să-l discrediteze, să-i stârpească chiar posteritatea. El m-a verificat si a putut constata că sunt o prietenă de nădejde, căci tot ce aflam îi spuneam, prevenindu-l ca să se ferească de dusmani. De la mine el a avut numai sfaturi bune’’ (p. 75).
,,E-adevărat, sunt tânăr, dar pentru-un suflet mare/ Valoarea nu asteaptă ca vârsta s-o măsoare!’’ afirma Don Rodrigo în aceste două versuri devenite deja celebre si de o valoare axiomatică (Texte comentate, Corneille, Cidul, în româneste de St. O Iosif, editie îngrijită si prefatată de Micaela Slăvescu, Editura Albatros, Bucuresti, 1973, Actul II, Scena 2, p. 73). Aceasta ar fi chintesenta cărtii scrise de Anca Sîrghie. O lume demult apusă, populată de oameni cu suflete alese, personalităti: ,,profesorul Leon Daniello, care era un cadru didactic foarte sobru si totodată un exceptional om de cultură. El era printre foarte, foarte putinii profesori de la Medicina clujeană, care, pe lângă buna pregătire în domeniul stiintific, mai avea si o remarcabilă cultură umanistă, pentru că citea mult lucrări fundamentale din domeniul filozofiei, literaturii, artelor plastice si muzicii’’ (pp. 7-8). Din această societate aleasă făceau parte si alti profesori universitari de mare prestigiu la acea oră, precum si sotiile lor, care absolviseră scoli în străinătate, unele erau casnice, altele erau active din punct de vedere profesional. În acele timpuri era la modă ca aceste sotii de profesori universitari să aibă ,,cavaleri însotitori tineri’’ (p. 9), ce proveneau din familii bune si erau stundenti în ultimii ani de facultate. Ca o formă de galanterie, ei însoteau doamnele acasă, uneori în vizite sau la diverse evenimente.
Anca Sîrghie îsi construieste structura cărtii pe trei capitole. Primul << ,,Greierusa’’ versurilor lui Lucian Blaga >> este un fel de preambul mai detaliat a modului în care cele două au făcut cunostintă si cum s-a legat prietenia lor în jurul poetului si filosofului Lucian Blaga. Al doilea, intitulat metaforic ,,Într-o vară de noiembrie’’ este o continuare mai aprofundată a dialogului celor două bune prietene, dintre o adevărată doamnă ,,fiinta ei atât de delicată ajunsă la 90 de ani, dar fără să-si fi pierdut vitalitatea, umorul si plăcerea cozeriei’’ (p. 47) si pasiunea pe care Anca Sîrghie o pune în dezvăluirea unor secrete, apropierea ei (încă de la examenul de definitivat din 1970) de versurile si întreaga operă a lui Blaga. La sfârsitul celor două capitole cade greu o cortină peste o viată deosebită trăită în elegantă, demnitate, împărtită între sperantă si teroare comunistă, dar încununată de căldura unei ,,amitié amoureuse’’. Era deci normal ca Anca Sîrghie să-i dea în capitolul trei (,,Un dialog imaginar’’) dreptul la replică si lui Lucian Blaga. Altfel, acest volum ar fi fost incomplet. Chiar dacă fiecare din cele cinci muze au avut certe influente asupra omului, dar si incontestabil asupra poetului, Lucian Blaga si ultima lui muză nu este o carte de cancan sau de senzatie, ci rodul unei prietenii prolifice ,,în plan literar’’ ... ,,esential pentru creatia autorului’’ (p.87). Cu această carte Anca Sîrghie a realizat imaginea unui Blaga, care după 15 ani de carieră diplomatică strălucită, după ce fusese membru al Academiei Române si profesor universitar la catedra de filosofie a Universitătii ,,Regele Ferdinand’’ din Cluj, a fost hărtuit de comunisti, fiind redus la un simplu număr sindical. Ea a realizat o pagină de suflet în viata a doi oameni deosebiti, înzestrati cu o finete aparte. Elena Daniello a fost femeia după care Blaga a tânjit. De altfel, în acest dialog imaginar, el dă si definitia iubirii: ,,Iubirea dintre doi (bărbat si femeie) creează numaidecât si cu necesitate o întreagă mitologie de uz particular si familiar, formulat oarecum într-un dialog copilăresc, pe care nu-l înteleg decât cei doi interesati. Se creează si un ritm în consecintă. Prin toate acestea iubirea se izolează, apărându-se de toate conditiile umane’’ (p. 93) ... ,,Cea mai frumoasă si, în acelasi timp, cea mai legitimă urare ce-o poti face cuiva este << să ajungi în tara făgăduintei, pe care o porti în tine.’’ >> (p. 94). Acela este tinutul în care Lucian Blaga ar fi vrut să-si trăiască iubirea edenică.
Este greu să-ti imaginezi că într-o astfel de carte scrisul poate îmbina tehnici, care să-i scoată si mai mult subtilitatea în relief. Si cu toate acestea, Anca Sîrghie ne surprinde prin atentia deosebită pe care o dă detaliilor, aproape indicatii scenografico-regizorale ca într-un film. Asa se explică si pelicula documentară realizată cu interlocutoarea ei: ,,Elena acasă mă fascina mereu cu alte amintiri. Fiecare dintre reîntâlnirile noastre se transformă într-un dialog special, care dădea o vrajă aparte serilor acelea de iulie, când ea retrăia întâmplări de demult. Încăperea salonului ei cu bibliotecă vibra de emotia versurilor blagiene pe care uneori le recita, alteori le citea cu o familiaritate caldă, ce rechema vremea celei dintâi rostiri. Era un ecou viu, auzit de ea, doar presimtit de mine, pe care chiar autorul lor, al versurilor, îl lăsase, ca o amprentă de nesters. Camera Elenei, vegheată din tablou cu grafica Luciei Piso de privirea tainică a poetului, care îi încredintase nu numai cuvântul, ci si tăcerile sale rodnice, se transforma într-un templu, unde ea oficia ca o preoteasă antică. Neîndoios, Elena făcuse din păstrarea amintirilor si a textelor încredintate cândva de creatorul poet si prozator nu numai o datorie sacră, ci chiar o menire si un sens al dăinuirii ei’’ (p. 18). Începând cu 7 iulie 1998, Anca Sîrghie asterne pe hârtie toate acestea si multe altele cu căldura cu care ne-a obisnuit, plăcut, firesc, dar întotdeauna deosebit de bine documentată, stiind să scoată la iveală amănunte, aspecte peste care altii ar putea trece fără să le observe, revenind uneori cu explicatii neplictisitoare, naturalete si finete asupra lor. Tonul este unul firesc, apropiat, asa cum am cunoscut-o încă de la Simpozionul ,,Zilele Lumină Lină’’, de la Sibiu, din martie 2011. Acum lucrăm multe proiecte împreună.
Cartea aceasta este o frescă a societătii românesti din ultimii 100 de ani, scrisă din grija autoarei de a nu da uitării oameni de atunci, adevărate personalităti, analize ale unor realităti de ieri si de azi (vezi sistemul de învătământ), aspiratii de realizare în viată (,,doream să devin un medic bun’’, p. 25), amintiri din studentie, munca de la cabinetul stomatologic, cum l-a cunoscut si tratat ulterior pe Lucian Blaga, preocupări culturale, o experientă de viată asupa căreia comunismul si securitatea si-au pus pecetea, nedreptatea care i s-a făcut lui Blaga de a nu fi sustinut la primirea premiului Nobel pentru literatură, însingurarea si amenintările la care a fost supus, teama că îsi putea pierde libertatea etc.
Închei prin a afirma că Elena Daniello a fost o adevărată arhivă, nu numai prin toate documentele si manuscrisele pe care i le-a prezentat si pus la dispozitie Ancăi Sîrghie, dar si după cum spunea, ultima muză a lui Lucian Blaga ,, trebuie să-ti multumesc pentru că în discutia noastră tu m-ai plimbat printr-o împărătie, împărătia amintirilor mele’’ (p. 45). Aceasta este povestea a ceea ce foarte elegant se numea pe vremuri Une Amitié Amoureuse.
|
Muguras Maria Petrescu 11/1/2015 |
Contact: |
|
|
