Sublinieri : Eu cu cine votez?
Zilele trecute marele nostru actor, Dan Puric, a prezentat un spectacol mimat despre viata nefericită a unui emigrant român in diaspora si drumul reîntoarcerii lui acasă. Spectacolul a fost emotionant din toate puctele de vedere iar interpretarea eroului lui Dan Puric a evidentiat deosebitul talent al acestui actor, creator al unui spectacol unic în ceea ce priveste subiectul, mobilitatea si expresivitatea miscărilor ce a depăsit cu mult sfera tablourilor lui Marcel Marceau si chiar pe eroul lui Charlie Chaplin, micul vagabond. A fost o seară de neuitat, mai ales că după spectacol, Dan Puric a discutat cu audienta mult timp, până aproape de miezul noptii, împărtăsind amintiri, gânduri si snoave..
Contrar eroului lui Dan Puric, emigrantul român din diaspora a evoluat, nu mai este acelasi care a venit cu frica în sân, nestiind dacă va fi capabil sa-si găsească rostul printre străini, după ce si-a părăsit acasă tot ce-l definea: familie, prieteni si colegi. Gratiei inteligentei si râvnei de muncă a reusit, s-a integrat si astăzi este mândru că ceea ce nu a putut realiza în propria lui tară din cauza unor conducători nepriceputi, a realizat aici printre străini. Multi dintre acesti emigranti au astăzi functii de răspundere în marile companii internationale, s-au reliefat în mediul profesional, social si politic, si se bucură de un bine meritat respect în amalgamul societătii. Mândria noastră unanimă este indreptătită prin faptul că suntem participanti activi la consolidarea economiei Canadiene, a doua patrie a noastră, si în acelasi timp, dovedim sensibilitate la evolutia problemelor dinăuntrul si din afara granitelor tării.
Multi dintre noi, în special cei mai tineri, urmăresc cu profundă îngrijorare problemele ce încă îngreunează viata fiecăruia dintre noi, dorind cu fiecare fibră să contribuie personal la îmbunătătirea si schimbarea problemelor nerezolvate. Îngrijorarea cu care discută si dorinta lor sinceră de-a schimba în bine neajunsurile din diverse arii sociale, cum ar fi spitale, scoli si transportul în comun, este lăudabilă si merită consemnată. Printre acestia, propriul meu copil venit in Canada când avea numai opt ani în 1975, este revoltat pentru faptul că guvernul nu asigură fonduri corespunzătoare îngrijirii medicale în spitale (domeniu în care activează), în scoli si în alte sectoare. Fire studioasă si cu spirit de initiativă, s-a ridicat in fruntea unui colectiv de social workers din spitalul în care lucrează, introducând metode mai bune în îngrijirea bolnavilor si a famililor acestora. Îi înteleg dezamăgirea că nu poate realiza mai mult din cauza lipsei de fonduri, dar în acelasi timp eu însumi sunt dezamăgit văzând schimbarea stilului de viată din modest în excesiv cu inclinatii spre produse din import, în timp ce critică pe altii, guvernul, că nu asigură bani suficient celor cu resurse mai reduse. (Fenomenul pare molipsitor la multi din comunitatea noastră)
Fără îndoială că sunt multe probleme de rezolvat si nu putini acei care consideră că forurile respective actionează mult prea lent. Dar Canada nu este o insulă izolată în mijlocul unui ocean lin fără valuri si furtuni; trăim însă ca într-o insulă izolată desi în jurul nostru se dau bătălii crâncene de supravietuire într-o lume turmentată de sărăcie. foamete, lipsă de joburi si război. Dacă separăm insula de restul lumii, toti cei ce acuză guvernarea pentru lipsurile semnalate, au dreptate s-o facă. Dar în lumiina întâmplărilor ce continuă să se abată cu furie asupre întregii lumi, omul cumpătat îsi cată adăpost până ce trece furtuna. În scurt, Prim-ministrul Harper, sustine nimic mai mult decât aplicarea acestui principiu în conduita de guvernare a tării, ce până în prezent a reusit să mentină Canada în afara pericolelor ce-au turmentat si continuă să turmenteze restul lumii.
Nu aceasi precautie este zugrăvită în platformele electorale ale celorlalte partide politice. Înaintea alegerilor electorale din 19 octombrie, au fost expuse pe tarabele bâlciului electoral megafoanele minciunilor revitalizate cu pamflete si reclame televizate ca să cumpere alegători, ponegrind realizările pozitive ce-au condus la un modest surplus bugetar în anul trecut, desi guvernul a mentinut si redus taxele pe venit ale salariatilor, pensionarilor si a micilor intreprinderi particulare. In perspectiva victoriei lor în alegeri, atât NDP-ul cât si Partidul Liberal, vor să schimbe cursul economiei canadiene propunând cheltuieli necontrolabile, mărirea taxelor si a datoriei nationale, ceea ce va face ca fiecare să piardă si în special viitoarea generatie ce va trebuii să achite nota de plată.
Am asistat la dezbatrile celor trei sefi ale partidelor politice federale din joi 17 septembrie 2015, organizate de ziarul Globe and Mail. Nu înteleg dece numai CHCH din Hamilton a transmis dezbaterea? Canadian Broadcasting Corporation (CBC) fiind întretinută din banii publici, ar fi trebuit să transmită dezbaterea pe toate statiile dealungul Canadei, dezbatere importantă fiecărui cetătean interesat să hotărească pe cine alege, dar a subminat ocazia substituind un film de duzină. Cine la CBC, CTV sau alte posturi nationale de televiziune, în goană după „ratings” are dreptul să asume că alegătorii nu ar fi interesati de alegerile federale, platformele fiecărui partid si viitorul economiei nationale?
Din haotica confruntare ale celor trei candidati ce s-au întrerupt continuu si vorbind de multe ori unul peste altul fulgerând acuzatii, ar fi fost greu de găsit un învingător, decât numai analizând ratiunea unor răspunsuri. Justin Trudeau sustine că dobânda fiind atât de redusă astăzi, Partidul Liberal, în dorinta de-a stimula economia, vrea sa facă în urmăyorii trei ani, învestitii de miliarde în infrastructură, lucrări de domeniul public, sosele, poduri si tranzit, prin împrumuturi si mărirea taxelor la corporatii si a celor cu venit mare. Tom Mulcair (NDP), spune că vrea să mentină în următorii patru ani bugetul balansat, să reducă taxele la micile intreprinderi, în timp ce salariul minim va fi sporit, contributiile pentru Canadian Pension Plan si Employment Insurance crescute, iar corporatiile vor plăti cu 3% mai mult în taxe.
Multi probabil vor fi atrasi de acest gen de promisiuni, dar la o analiză mai adâncă, niciuna din aceste măsuri nu asigură o crestere sustinută a economiei, o sporire a numărului de locuri de muncă, atâta vreme cât taxele vor fi crescute, tara scufundată din nou în datorii exorbitante si condusă orbeste pe acelasi drum în care multe tări europene ca Spania, Portugalia si Grecia au esuat.
De aceea votul meu va fi dat celui mai cumpătat dintre ei, Harper.
|
David Kimel 10/16/2015 |
Contact: |
|
|
