Constantin Silvestri – un mare dirijor
Nu este usor să scrii despre un dirijor, compozitor si pianist dotat cu calităti deosebite, dar care a avut o viată destul de zbuciumată. Constantin Silvestri s-a născut în luna mai 1913 la Tg. Mures într-o familie de intelectuali. Părintii l-au îndrumat spre arta muzicală de la vârsta de sase ani. La zece ani a sustinut primul concert în public. A urmat studiile la Conservatorul din Bucuresti cu profesorii Florica Musicescu si Mihail Jora. În 1930 l-a întâlnit pe celebrul Dinu Lipatti cu care a fost coleg la prof. Florica Musicescu, an în care a obtinut premiul "Enescu" pentru compozitiile "Dansuri din Bihor" si "Cinci capricii". Avea 22 de ani când a fost angajat ca dirijor la Opera Română si la orchestra Radiodifuziunii Române. Am avut marea sansă să fiu angajată la Directia Muzicală Radio, desi eram încă studentă, fiind distribuită în echipa care se ocupa de organizarea concertelor orchestrei simfonice. Îmi amintesc si acum de emotiile pe care le aveam când mergeam în "studio-ul cel mare" unde aveau loc repetitiile. Concertele aveau loc în sala Ateneului pentru că sala de concerte a Radiodifuziunii încă nu era terminată. Păstrez si astăzi în memorie modul în care îsi pregătea programul pentru a obtine nivelul cât mai perfect al pieselor. Constantin Silvestri a colaborat multi ani cu orchestra Radio pentru că între el si George Georgescu au existat contraziceri care au durat multi ani, terminându-se după plecarea lui Silvestri din România. Debutul său în Anglia a avut loc în 1957 la pupitrul orchestrei filarmonicii din Londra, concert care a produs o puternică impresie. A continuat însă să dirijeze în România, unul dintre cele mai importante evenimente artistice fiind premiera de la Bucuresti a operei Oedipe de G. Enescu din 1958. Spectacolul cu opera Oedipe a fost pregătit de dirijorul Constantin Silvestri si regizorul Jean Rânzescu, iar interpreti au fost minunatii nostri cântăreti de operă: Elena Cernei, David Ohanesian, Nicolae Secăreanu si Valentin Teodorian. Acest spectacol a intrat în istoria culturii românesti ca eveniment numit "Himalaia muzicii". Acestui eveniment i se potriveste foarte bine întelepciunea cuprinsă în cuvintele: "un subiect ca acesta nu-l alegi ci el te alege pe tine si nu-ti mai dă drumul!" Constantin Silvestri a stat la Paris în 1959, dar nu pentru multă vreme, stabilindu-se definitiv în Anglia. Cel mai mult a lucrat cu orchestra simfonică din orasul Bournemounth, dar a dat si spectacole la Covent Garden. Constantin Silvestri a lucrat cu mari muzicieni ca: Yehudi Menuhin, Leonid Kogan, Cristian Ferras, Clara Haskil si altii, dar si cu interpreti români ca: Vasile Filip, Alexandru Theodorescu, Ion Voicu, Stefan Gheorghiu si altii. A colaborat cu mari orchestre cum sunt cele din Viena, Concertgebouw-Londra, Paris, Suisse Romande. Constantin Silvestri a trăit doar 56 de ani, plecând la cer departe de tara sa în 1969. A primit premii acordate de Academia Charles Cross: premiul I pentru interpretarea simfoniei "Lumea Nouă" de D. Dvorak si Marele premiu pentru discul cu piesa "Dixtuorul" de George Enescu Despre Constantin Silvestri au scris multi oameni de cultură ca Virgil Mihaiu, autor de articole, Eugen Pricope, care a lucrat si la Radio si a publicat în 1975 cartea intitulată "Între strălucire si cântece de pustiu". Foarte interesantă se spune că ar fi cartea scrisă de englezul John Gritten căsătorit cu românca Anda Anastasescu, care a scris o monografie la care a colaborat Raymond Carpanter, acesta cunoscându-l pe Silvestri din perioada când a fost dirijorul orchestrei din Bornemouth. Gândindu-mă la realizările dirijorului Constantin Silvestri, care s-a stins din viată la 56 de ani, mă întreb oare cât ar fi lăsat dacă ar mai trăit măcar câtiva ani în plus? Datoria noastră este de a nu-i uita pe acesti mari artisti si de a le înscrie numele ori de câte ori va fi posibil. Ei fac parte din tezaurul culturii românesti, dar si al lumii.
Toronto / Oct 2015
|
Florica Gheorghescu 10/13/2015 |
Contact: |
|
|