Drumurile vietii
Ne rostogolim pe drumurile vietii într-un labirint cu adierea timpului, tinând freamătul din lumina faptelor fără viitor adus din tainele trecutului.
Uităm gândurile celor ce s-au jertfit ca să lase pe brazdele adânci împliniri ferind zilele de plânsul durerilor pentru cei ce vin cu sperante-n trăiri.
Avem inundate nedeslusite bolti si ne visăm buimaci zeii pământului fără să dorim înfrumusetarea istoriei lăsând testament bucuria răsăritului.
Pictez un portret pe drumuri limpezite, dar nu doresc ecourile să le strig, ca să nu avem o provocatoare uimire pentru istorie într-un anotimp cu frig.
Dorinte Ne-am găsit în troienele vietii cu miezul suspinelor adunate din vârtejul trăirii unui destin a inimilor prinse în scântei imprevizibil de sărace.
Am dorit comorile limpezite, căutând seninul într-un altar, dar norii si ploaia erau peste noi cu asteptarea fructului iubirii.
Lasă-mi în ochii tăi oglinda mea, când soaptele noastre sunt un ecou cu freamătul chemărilor dorite în diminetile ascunse în flori cu miresmele aduse în tăcere pentru adierea surâsului tău ascunsă-n taina îmbrătisării mele.
Lumina pământului
Aruncăm în infinit de ceată un desert de ascunse rătăciri plutind pe tainele neîntelese doar între căutări si amăgiri.
Fântânile adânci din pământ tin ascunsă o apă preacurată si nasc rădăcinile în comori cu mireasmă de floare neuitată.
Un dor cu singurătate în zbor ne poartă pe-o rază diafană a petalelor fără muguri aduse de-o fată morgană.
Să nu lăsăm taina rădăcinii si mugurii copilăriei cu rouă pentru setea de viată orfană. Pământul vrea o lumină nouă.
|
Constantin Rusu 10/6/2015 |
Contact: |
|
|