Îmi râde sufletul
S-a ridicat lumina moale-a toamnei!
N-am simtit vara, pe unde a fugit...
Prin aerul lânos frunzele Doamnei
Dansează si cântă-n vântul risipit.
E o melodie necunoscută
În nuante de rosu, galben, maro
Împrăstiate-n atmosfera mută
Si cerul scămosat nu mai este bleo…
Cum,..anotimpu-n clipe se desface,
E ostenit de dorul ce ne-mparte!
Gândul e lumină în trsta pace
Si umbrele se mută mai departe…
Parcă, ceva, se învârteste în aer
Si riscă să atingă nemurirea,
Un fior trece usor, -ca un vaier-
În vis, mă-mbrătisează presimtirea.
Urcăm, lin, dealul pietruit cu vise!
Halucinante clipe, moi, latente,
În dragostea cu aripile-ntinse,
Înnoadă, blând, suave sentimente…
………………………………………………..
Îmi râde sufletul în privirea ta
Când ochii tăi-văpăi sclipesc iubire,
Sângele-alergând nu-l mai stiu asculta,
Emotiile se zbat în uimire…
Montreal / Oct 2015
|
