Scrisoare pastorală
Dragii mei enoriasi!
Educatia sexuală. Abia trecuse tărăboiul cu scoaterea icoanelor si a Religiei din scoală si a apărut altul: introducerea educatiei sexuale în scoală, începând de la grădintă. Pe mai multe posturi de televiziune s-au înghesuit tot felul de indivizi, alături de persoane cu functii politice si administrative si au ,,dezbătut” această problemă. Ascultându-i, aveai impresia că învătământul românesc a ajuns o stână fără câini si fără stăpâni si fiecare umblă prin el, ca Vodă prin lobodă!
De un sfert de veac încoace se fac tot felul de experiente în învătământ, iar bietii copii sunt adevărati cobai. S-au schimbat nenumărati ministri ai învătământului si fiecare a vrut să rămână în istorie. Pentru aceasta, fiecare a modificat ceva în învătământ. Fiecare s-a socotit mai interesant, dacă a apelat la exemplu unui sistem de învătământ străin: francez, belgian, german. Aproape în fiecare an s-a pus problema schimbării programei, manualelor, introducerii sau scoaterii unor materii, unor examene. Din păcate, nu am auzit pe unul singur spunând că vrea să revină la învătământul traditional românesc, asa cum l-a ctitorit Spiru Haret, la acel învătământ care a scos o elită de intelectuali români de talie internatională. Din 1960 sunt în învătământ: ca elev, ca student, iar de douăzeci si cinci de ani ca profesor. Cred că sunt în măsură să fac o comparatie: învătământul de dinainte de 1989, cu toate păcatele lui privind îndoctrinarea, se caracteriza prin seriozitate si disciplină. Altfel spus, se învăta carte. După 1989, am avut senzatia, de la un an la altul, că învătământul merge în picaj, că nivelul de învătământ scade treptat, de la un an la altul. Parcă cineva a avut tot interesul să se deterioreze si această institutie sfântă a neamului: Scoala. Parcă cineva a avut tot interesul să se ajungă la ceea ce numea Domnul Acad. Răzvan Theodorescu: mitocanizarea României.
Mai rămânea o redută: sufletul curat al copiilor. Si acesta trebuia distrus. Am învătat, când eram elev, discipline clare, bine definite, precum Igiena, Anatomia si fiziologia omului. Aici ni se prezenta corpul omenesc cu toate organele si functiile lor, eram învătati cum să ne îngrijim corpul si să-l ferim de boli si microbi de tot felul. Nu se insista asupra unui anumit organ sau asupra unei anumite functii. În cazul de fată, e cu totul altceva. Copilului, începând de la grădinită, i se atrage atentia, este ajutat să constientizeze difereta dintre sexe, functiile si modalitatea de folosire a unor organe. Aceasta nu-l determină pe copil să se protejeze, să se ferească de ceea ce ar putea să-i aducă boli, urmări nefaste pentru toată viata, ci el este învătat cum să folosească anumite organe si functii. Lucrul acesta îi trezeste curiozitatea si dacă nu în ziua în care i se predă o asemenea lectie, cu sigurantă că în următoarele va încerca să experimenteze ceea ce a învătat. În această situatie nu e de mirare că într-o zi, la o scoală unde predam, o învătătoare a găsit un băietes si o fetită de clasa I-a sau a II - a, goi puscă, tăvălindu-se îmbrătisati pe sub bănci. Au motivat că asa au văzut pe părinti făcând si asa au văzut si la televizor. Dacă li s-ar mai fi predat o lectie de educatie sexuală, tacâmul era complet. Mai trebuie să ne mai mirăm în această situatie că pruncii nostri îsi încep viata sexuală de la zece-doisprezece ani, că fetite de aceeasi vârstă devin gravide, că eleve trăiesc în concubinaj cu colegi sau cu adulti din afara scolii?
Eram la un liceu, când, în cancelarie a intrat o profesoară iradiind de fericire. A izbucnit, abia stăpânindu-si bucuria: ,, - Vin de la clasa a…. Le făcui prima lectie de educatie sexuală. Fură numai ochi si urechi. Se auzea musca-n tavan. La sfârsit îi întrebai: - Înteleserăti, copii?” Izbucniră-n cor: ,,- Daaaa!” ,, - Atunci, la treabăăă!!”
Începerea vietii sexuale la vârste fragede, relatiile sexuale de dinainte de căsătorie, subminează institutia familiei, dragostea nu mai este adevărata legătură dintre soti, iar familia se destramă cu usurintă. În traditia românească familia a fost o institutie la mare cinste si ea a fost guvernată de reguli foarte clare si stricte privind comportamentul sotilor, al copiilor si tinerilor. Până în ultimii ani nu s-a pus problema educatiei sexuale si familia românească a avut numerosi copii, uneori chiar mai mult de zece. În ciuda mortalitătii infantile mari, datorată în primul rând lipsei asistentei medicale, familia a supravietuit si la fel a supravietuit si neamul românesc în istorie.
Biserica a făcut întotdeauna educatie sexuală crdinciosilor ei, indiferent de vârstă. Le-a vorbit de feciorie, de abstinentă, de pericolul păcatului desfrânării, de posibilitatea reabilitării celui căzut în păcat. A dat-o pe Sfânta Fecioară Maria ca model de sfintenie, puritate si feciorie, pe multe alte sfinte. A dat ca exemple pe cele căzute în păcat, de genul Sfintei Maria Magdalena sau a Sfintei Maria Egipteanca, care, prin abstinentă, prin post si rugăciune, prin cărintă si Spovedanie, nu numai că s-au ridicat din mocirla păcatului, dar au ajuns sfinte în împărătia lui Dumnezeu. Biserica a dat omului perspectiva eternitătii, educatia sexuală îi dă perspectiva clipei, a plăcerii de moment.
Desigur, problema implică multe aspecte, care se pot dezvolta pe larg. Mă întreb, totusi, pe lângă aceste ,,moase” ale învătământului românesc, de ce nu apar si cei care să propună, spre exemplu, o educatie patriotică. Poate n-am mai auzi pe atâtia spunând, că vor să-si părăsească tara, sau că le este rusine că sunt români!
*
Sfaturi părintesti. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărătiei, mai spicuim un fragment:
,,UNII-SI TAIE MINTEA ÎN SCRIPTURI. Cu trecere de vreme, Satana s-a mai iscusit în rele. Pe cine poate să-1 întoarcă împotriva lui Dumnezeu, o face, rânjind bucuros; pe cine iubeste pe Dumnezeu, dar călătoreste fără sfat si întrebare, îl învată si el să iubească pe Dumnezeu, si-1 laudă, că bine face, - fără să priceapă unul ca acesta, că a căzut la laudă străină si că în credinta lui s-a încâlcit un fir subtire de putere vrăjmasă.
Vicleanul bagă de seamă ce face Dumnezeu si face si el la fel. Trimite Dumnezeu slujitori, trimite si el; trimite Dumnezeu vedenii, se arată si el. Propovăduieste Dumnezeu iubirea de oameni fără deosebiri si margini, propovăduieste si el. Cu un cuvânt: contraface tot ce face Dumnezeu si dă de râpă pe oameni cu multimea înselăciunilor. S-a făcut de-o îndrăzneală nemaipomenită, încât si lumina dumnezeiască o contraface, nu în întelesul că s-ar putea apropia să strâmbe adevărata lumină, căci l-ar face scrum si nu poate sta într-însa, ci năluceste si el o lumină, cu care amăgeste pe cine poate si pe cine vede că umblă cu îndrăzneală după daruri dumnezeiesti, înainte de dobândirea smereniei statornice. Asa se preface în chip mincinos si în înger al luminii si în hristos mincinos si înseală pe multi, zicând: ,,Eu sunt hristos ! Si te trimit să propovăduiesti si să faci cutare si cutare...!”
E vremea, mai ales în zilele noastre, de care ne-a prevenit Mântuitorul, zicând: ,,Băgati de seamă, să nu fiti amăgiti; căci multi vor veni în numele Meu, spunând: ,,Eu sunt Mesia si ceasul e aproape!” Nu vă luati după ei!” De aceea, e bine să lămurim, după putere, si acest ucigas viclesug al nălucirilor, fiindcă de la o vreme încoace multi înselati se ivesc si multă tulburare fac printre oameni. Iată cum vine cursa aceasta: Vicleanul are două feluri de momeli, după iubirea omului, care înclină, fie spre pierzare, fie spre mântuire. Este si o ,,ispită a mântuirii”, în care au căzut multi înselati, zicând că-s mântuiti, când de fapt ei n-au săvârsit nici alergarea si nici după lege n-au luptat. Este si ispita sfinteniei, este si ispita misiunii sau a trimiterii de la ,,Dumnezeu”, precum este si ispita muceniciei. În toate aceste ispite cad cei ce ocolesc osteneala, mintile înguste, care spun că nu mai au nimic de făcut, decât să creadă si să se socotească a fi si ajuns sfintenia, misiunea, mucenicia si celelalte năluci ale mintii înselate.
Au si ei o osteneală: aceea de-a ajunge la darurile mai presus de fire, înainte de vreme si ispitind pe Dumnezeu.
Deci, nu-i de mirare, că-i dă în robia înselătorului de minte, ca să-i chinuiască. Câte unii mai aprinsi la minte, fie de la fire, fie de la boli, neavând cercarea dreptei socoteli, scâncesc în inima lor după daruri mai presus de fire, îmbulziti nu de vreo virtute, ci de iubirea de sine. Având acestia iubire fără minte, pe care vor să o cinstească cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu îngăduie duhului rău să-i amăgească desăvârsit ca pe unii ce îndrăznesc să se apropie de Dumnezeu, necurati la inimă. De aceea, pentru îndrăzneală, îi dă pe seama vicleanului să-i pedepsească. Astfel, când atârnă de la Dumnezeu o atare pedeapsă pentru oarecare, îl cercetează Satana, luând chipul mincinos al lui Hristos, si, grăindu-i cu mare blândete, îi trânteste o laudă, cu care-1 câstigă fulgerător si poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea strâmtă si cu chinuri ce duce la împărătie, umblă după ,,plăceri duhovnicesti”. Iată-1 cu momeala pe gât. De-acu, după oarecare scoală a rătăcirii, când încrederea îi va fi câstigată desăvârsit si-i va fi întărită, prin potriviri de semne prevestite ajunge încrezut în sine si în hristosul lui, încât si moarte de om e în stare să facă, întemeindu-se pe Scriptură. Iată cum ,,puiul de drac” al iubirii de sine, făcându-se bărbat si ajutat prin vedenii mincinoase de tatăl său, tatăl minciunii, strâmbă mintea bietului om, încât i se va părea păcatul virtute dumnezeiască. Ba încă, omorând pe cei ce nu cred ca el, i se va părea că face slujbă lui ,,Dumnezeu” (dumnezeul care 1-a înselat pe el). Când stai de vorbă cu câte unul din acestia, te uimeste convingerea si siguranta lui, uneori si legătura cu judecată a cuvintelor lui, si nu poti prinde repede că stai de vorbă cu un înselat si un sărit din minte. Asta, până nu-i afli prima spărtură a mintii, de la care apoi toate mestesugirile vicleanului trebuie să-si dea arama pe fată. Trebuie să-i prinzi momeala pe care a înghitit-o si care, de cele mai adesea, e căderea la laude, cu care tatăl minciunii si-a mângâiat pruncul iubirii de sine, pe care 1-a clocit cu atâta osârdie cel amăgit de minte. Si nu e mare mirarea, căci zice un filosof: e destul să primesti în minte o singură prejudecată, ca apoi să nu fie prăpăstenie, la care să nu ajungi în chipul cel mai logic cu putintă. De aceea Biserica însiră printre păcatele mintii si prejudecătile.”
*
Folclor din Mehedinti(LXXVI). Continuăm să prezentăm bocetul si ritualul înmormântării din nordul judetului Mehedinti:
Grupul de bocitoare intră în casă si continuă(Inform. Bărbut P. Elena din Bârâiac(n. 1922):
,,Iar, firule, iar,
Fir de trandafir,
Ce te-ai înlemnit,
De n-ai înflorit
Si azidimineată,
Ca ieri dimineată?
Răjile(petalele) le-am prăvit
(sfârsit),
Pân’ m-am despărtit
De ai mei din casă.
C-am stat cu ei la masă;
Si de strini, si de vecini.
Iar, firule, iar,
Fir de trandafir,
De ce n-ai înflorit
Si azidimineată,
Ca ieri dimineată?
Răjile le-am privit,
Pân’m-am despărtit
De luna cu soarele,
De cerul cu stelele,
De păduri cu micsunele
Si de munti cu viorele.
Iar pân’ m-am despărtit
De toti prietenii mei
De-am trăit bine cu ei.
Iar, firule, iară,
Fir de trandafir,
Ce n-ai înflorit
Si de dimineată,
Ca ieri dimineată?
Răjile le-am prăvit,
Pân’ m-am despărtit
De ape mergătoare,
Păsări călătoare,
De grădini cu floricele,
De toate rudele mele,
Ce-am trăit bine cu ele.
Iar (N), iar,
Iesi afară-n pragul mare,
Uită-te la răsărit,
Vezi ce s-o ivit:
Un pom mare, înflorit.
Iar mai jos la rădăcină
Este o lină fântână.
Pe-acolo, dragă, să treci
Si-acolo să te umbresti.
Este un scaun de odihnă,
Acolo să te-odihnesti,
Apă rece să poftesti.
Să ieie apă să te speli!
Speli mâinile până la coate,
Să te cureti de păcate
Si de sudoarea de moarte.
Si-nainte să mai mergi,
Până la un colt de rai
Si-acolo seamă să iai,
Că-nainte-ti vor iesi
Trei feciori de crai.
Si ei întâi îti vor cere
Fetisoara dumitale.
Fata lor să nu le-o dai,
Ca să mergi cu ea în rai.
Si lor să le dai
Nouă gulerele
Cu nouă parale.
Iar ei dacă-ti vor cere
Ochisorii dumneatale,
Ochisorii să nu-i dai,
Ca să mergi cu ei în rai.
Lor tu să le dai
Nouă basmale,
Cu nouă bănuti în ele,
Vama s-o plătesti,
Ca să te-odihnesti.
Plângeti voi, patru pereti,
Că de mine rămâneti!
Plângeti voi, patru feresti,
Eu pe voi nu mai privesc!
Plângeti voi, rudele mele
Si plângeti cu multă jele
După binetile mele!
Plângeti voi, copiii mei,
Că rămas-ati singurei
Si eu nu mai vin la voi.
Si de v-am mai supărat,
Eu vă rog să mă iertati,
Că omu-n lume cât trăieste,
El multe le mai greseste,
La moarte putin gândeste.
Dar moartea când a sosit,
L-a luat cum l-o găsit,
Mântuit, nemântuit!
L-a pus moartea la pământ
Din foisorul lui cel-nalt,
L-a culcat moartea la pat,
Fiindcă moartea-i
răpitoare,
Culcă omul din picioare!”
Această parte a ,,Zorilor” se cântă în fiecare din cele trei dimineti premergătoare înmormântării.
*
File de jurnal – 21 oct. 1981. ,,Tensiunea continuă în localităti, fiecare făcându-si socotelile, clătinând capul temător si zicând: ,,Să dea Dumnezu să fie bine…!” Aseară a venit unchiu-meu Ion Pârvănescu pe la noi si a spus că la Motru minerii au dat foc la primăria orasului si au bătut pe primar, încât nu se stie dacă mai scapă cu viată. La Severin s-ar fi pus problema cartelării pâinii pe 410 g/zi/persoană. Primarul orasului ar fi obiectat în sedintă că ,,Nici eu nu pot să trăiesc cu 410 grame, dar un muncitor!” si a părăsit sala.
Tăticu a fost ieri la sedintă la Severin. S-a făcut analiza muncii la nivel de Statiune Pomicolă. În tot timpul sedintei, Domnul Inginer Cretoiu Traian, seful fermei Bârda, a jucat tântar cu contabilul aceleiasi ferme. Când i-a venit rândul să vorbească, a vorbit cel mai frumos si mai documentat dintre toti. Nu minte zicala, că recolta este strânsă anul acesta ,,spici cu spici”.
Am făcut instructajul cătelei si pisicii cu privire la consumul de pâine si paste făinoase. Florica, bătrâna noastră cătea, n-a mai mâncat nimic de trei zile; s-ar putea chiar să moară. Nu stiu dacă a făcut asta de bătrână, de bolnavă sau s-a simtit jignită(…). Goneta, pisica, a adoptat aceeasi pozitie fermă. A refuzat să mai mănânce, pur si simplu. La treabă nu s-a dus. Soarecii îi mănâncă numai dacă îi prindem noi si-i oferim, altfel n-are timp să-i urmărească, se ocupă cu lucruri mult mai serioase!(…)
Se zice că la un liceu se făceau cursuri fără frecventă. Si acolo, ca peste tot de altfel unde sunt asemenea forme de învătământ, nu se învăta nimic. La sfârsitul anului, când s-au dat diplome absolventilor, unul dintre fericitii acelei promotii i-a spus directorului: ,, - Dom’director, după câtă carte stim noi, ar trebui să dati diplomă si la caii lui tata!” Directorul, om de treabă si generos nevoie mare, i-a dat replica pe măsură: ,, - Dragul meu, nu se poate! Anul acesta dăm diplome numai la boi, anul viitor vom da însă si la cai!”
*
In memoriam: Preot Gheorghe Iorgovan. Biserica de la Malovăt datează de la 1900. Înaintea ei a existat o alta, construită din piatră, situată în partea de sud a actualei biserici. Pe peretele de apus al pronaosului bisericii, de-o parte si de alta a intrării, sunt pictate chipurile preotului Gheorghe Iorgovan si al preotesei Stanca Iorgovan. Împreună cu locuitorii satului, ei au ctitorit actuala biserică. De pe o cruce din cimitirul satului am putut distinge două date importante din viata preotului Iorgovan: s-a născut în 1839 si a murit în 1899. Asadar, a trăit 60 de ani. Nu stim dacă era localnic, sau venise în Malovăt din altă parte. Având, însă, în vedere că si azi sunt mai multe familii cu numele Iorgovan, e posibil ca Părintele Gheorghe să fi fost născut si crescut în Malovăt. Oricum, după felul cum ni-l arată pictura din biserică, arăta mult mai bătrân la cei saizeci ai săi.
Biserica n-a fost făcută usor. Malovicenii au vrut să facă lucru cât mai trainic. Asta mai ales că în zonă erau alunecări de teren, care afectau repede orice clădire. La sfârsitul secolului al XIX-lea, când s-a construit biserica, nu era cunoscută tehnica betonului armat. Tocmai de aceea, zidul bisericii a fost construit, până deasupra pământului, din bulgări de piatră. Temelia a fost săpată la 2,40 m adâncime, ca să fie cât mai sigură. De la suprafata pământului, zidăria a fost continuată cu cărămidă. După o însemnare făcută cu creionul pe spatele vechiului jet arhieresc, biserica a fost construită de mesteri bănăteni, zidari si dulgheri. Pictura a fost executată de pictorul Dumitru Ionescu din Bucuresti. Cheltuielile au fost imense pentru comunitatea destul de mică a satului Malovăt de la sfârsitul veacului al XIX-lea. Preotul Gheorghe Iorgovan a făcut eforturi mari ca să termine lucrarea. În traditia satului se mai vorbeste si azi, că peoteasa Stanca si-a vândut salba de aur, pe care o primise ca dotă de la părinti, iar banii i-a donat pentru a termina biserica. În pictura de la bisericii, preoteasa este încăltată în cizme rosii. Regretatul Hurduc Antonie din Malovăt îsi amintea că în copilărie a purtat acele cizme rămase de la preoteasa Stanca.
Preotul Ghorghe Iorgovan a murit în 1899, asa cum mentionează inscriptia de pe crucea sa. Biserica a fost sfintită în 1900, deci la un an după moartea celui ce initiase si condusese lucrările. N-a avut parte să-si vadă lucrarea definitivată!
Au trecut cu mult peste o sută de ani de la moartea Preotului Gherghe Iorgovan, dar si azi sunt familii din sat, care-l trec în pomelnic pe el si pe preoteasa Stanca. Nu sunt neapărat din neamul Iorgovan. Au mai fost si alti preoti în Malovăt din 1900 până azi, dar pe nici unul nu-l găsesc în pomelnicele satului! Mai rar asa ceva! Actualele generatii nu mai stiu amănunte din viata acestui preot, dar el a rămas ca cel care si-a făcut un crez în viată din constructia unei biserici în satul Malovăt, cu pretul oricăror sacrificii. Efortul nu i-a fost usor, dar a reusit. Poporul l-a răsplătit cu recunostinta lui, care, iată, trece dintr-un veac în altul.
Dumnezeu să-i răsplătească dragostea fată de Casa lui Dumnezeu preotului Gheorghe Iorgovan si malovicenilor, care nu si-au uitat păstorul, asezându-i numele alături de părinti, mosi, strămosi.
*
Ajutoare si donatii. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare si donatii, astfel: Doamna Ing. Melania Caragioiu din Laval(Canada), Doamna Sutoi Mariana din Tr. Severin si Doamna Popescu Elena din Meri-Bumbesti(GJ):câte 100 lei; Domnul Negrescu Petrică din Tr. Severin, fiu al satului Malovăt: 50 lei;
Pentru lucrările efectuate la biserică, Domnul Dima Vasile din Malovăt a donat încă 100 lei;
*
În cursul lunii septembrie am donat pâine credinciosilor participanti la slujbe, astfel: 6 Sept(Bârda): 90 pâini; 8 Sept.(Malovăt): 90 pâini; 13 Sept.(Malovăt): 210 pâini; 20 Sept.(Bârda): 100 pâini; 27 Sept.(Malovăt): 170 pâini. Asadar, în luna septembrie s-au donat 660 pâini.
*
Contributia de cult. La sfârsitul primelor trei trimestre din acest an, situatia contributiei de cult se prezintă astfel: în Bârda au achitat 93,96% dintre familii; în Malovăt au achitat 96,05% dintre familii. La nivel de parohie au achitat 95,39% dintre familii. E un procent foarte bun, care se mai poate îmbunătăti până la 30 noiembrie, când încheiem anul financiar. Reamintim că în parohia noastră serviciile religioase sunt gratuite, iar contributia de cult este la aprecierea fiecăruia, după principiul: fiecare dacă vrea si cât poate. Preotul este la dispozitia tuturor, indiferent dacă a achitat cineva ceva pentru contributia de cult.
*
Plăti. În această perioadă am efectuat câteva plăti mai mari, astfel: 50 lei curentul electric; 50 lei comisioane la bancă; 111 lei postei pentru colete; 282 lei cartuse pentru imprimantă; 400 lei tipografiei pentru cartea Părintelui Bălasa, Tara Soarelui; 58 lei pentru internet; 1.000 lei ajutor Doamnei Mocioiu; 1.000 lei sculptorului pentru analogul de la biserica din Malovăt; 245 lei protoieriei pentru cărti; 55 lei ciocolate pentru copiii de la Bârda; 808 lei brutăriei pentru pâinea donată în august; 64 lei un toner pentru imprimantă; 1.174 impozit, plus altele mai mici.
*
Precizare. În numărul 308 al ,,Scrisorii pastorale”, la pag. 5, s-a strecurat o eroare. Plasa de Buzău pentru bordura bisericii de la Malovăt nu a costat 7.168 lei, cum am scris acolo. Au fost cumpărate 10 plase de Buzău cu valoarea de 81 lei/buc., deci 810 lei în total. La această sumă s-a mai adăugat 358 lei pentru 20 saci ciment cumpărati de la ,,Dedeman” pe aceeasi factură, în valoare totală de 1.168 lei. Asa a fost operat si în gestiune. Din Malovăt am mai cumpărat 20 saci ciment cu 400 lei. În sedinta cu Consiliul Parohial din 11 oct. se vor prezenta actele cuvenite pentru clarificarea situatiei. Le punem, de asemenea, la dispozitie tuturor celor ce vor să se documenteze. Asadar, greseala a fost a preotului, când a scris în ,,scrisoare” cifra ,,7”, în loc de ,,1”. Ne cerem scuze si multumim celor ce ne-au semnalat.
*
Lucrări la biserică. Am reusit ca să realizăm un analog din lemn sculptat pentru biserica din Malovăt. Este executat de acelasi sculptor, Domnul Fosalău Constantin, din Nemtisor(NT), care ne-a executat usile împărătesti, stranele si jetul arhieresc. Fiul său, Domnul Fosalău Ion, ne-a executat catapeteasma si scaunele. A iesit o lucrare frumoasă, o adevărată operă de artă. Analogul a costat 1.000 lei.
*
Publicatii. În această perioadă, preotul Dvs. a reusit să mai publice câteva materiale astfel: Între rugă si-mplinire, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6460(18 aug.), p. 4; Casa părintească, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6460(18 aug.), p. 4; Împărtăsirea câinilor, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6478(11 sept.), p. 2; Inaugurarea gării, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6482(17 sept.), p. 3; Alpinistul, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6483(18 sept.), p. 5; ,,Scrisoare pastorală” – 309, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 2015, 19 sept., editie si on-line (http://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare, 2015, sept. 20, editie si on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Bunul simt pe cale de disparitie, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6484(19-20 sept.), p. 5; Iadul din capitală, îm ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6485(22 sept.), p. 4; Basarabi si voi, Musatini, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6486(23 sept.), p. 4; Glasul din pustie, în ,,Datina”, an. XXV(2015), nr. 6488(25 sept.), p. 4; Îngerul toreador, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXV(2015), nr. 6489(26-27 sept.), p. 4; Un zâmbet, în ,,Apollon”, Urziceni, an. IX(2015), nr. 10(oct.), p. 29, editie si on-line(www.revista apollon.ro.);
*
Doamna Petruta Freund din Germania ne-a trimis un emotionant mesaj, din care dăm un fragment: ,,În după-amiaza aceasta i-am citit mamei mele din povestile Dvs. traite în paradis(e vorba de volumul Amintiri din paradis – n.n.). A ascultat cu foarte mare atentie si a emotionat-o foarte tare ce a auzit. A plâns. Parcă nu asculta, parcă vedea aievea scenele si întâmplările relatate de Dvs, asa arăta chipul ei. S-a născut în 1925, au fost si ei copii multi, 11, din care doar 7 au supravietuit, iar acum mai trăieste doar ea si sora ei. A avut si ea frati, care au fost în război până la Don si Sevastopol. ... Ati descris si viata ei, a satului ei, a rudelor ei. ...I-ati făcut o bucurie, toate amintirile au năvălit si s-a pus si ea pe povestit, stimulată de ceea ce auzea. Dar a fost o bucurie cu multe lacrimi si nostalgie. Regrete si temeri se citeau în ochii ei, care nu mai văd bine decât la lumina trecutului. Multumim, Părinte Stănciulescu! Nu stiati, poate, atunci când ati scris, că veti mângâia sufletul unei bunicute de aproape 90 de ani, rătăcită departe, asa de departe de tot ceea ce a însemnat viata ei.”
*
Invitatie. Domnul Prof. Univ. Dr. Wolfgang Mieder de la Universitatea din Vermont(SUA) a trimis invitatie preotului Dvs. de a participa la festivitatea din 26 noiembrie, când Universitatea din Bucuresti îi va decerna titlul de ,,doctor honoris causa”.
Domnul Wolfgang Mieder este cel mai mare paremiolog(cercetător ale proverbelor) din lume. Este autor a zeci de tratate de paremiologie. Scoate de câteva decenii cea mai bună revistă de acest gen, ,,Proverbium”, în care publică specialisti din toată lumea. Este în corespondentă cu preotul Dvs. de cca. 35 ani. I-a publicat mai multe articole în revista citată mai sus de-a lungul anilor, i-a trimis nenumărate cărti de paremiologie, inclusiv o bună parte din colectia revistei ,,Proverbium”. Au devenit prieteni, fără să se întâlnească vreodată. Este posibil ca la festivitatea citată, preotul Dvs. să fie invitat să ia cuvântul. Nu s-ar simti bine, dacă n-ar vorbi la un asa eveniment!
*
Simpozioane. Liceul ,,Dimitrie Cantemir” din Iasi organizează un Simpozion National cu participare Internatională, sub înaltul patronaj al Principelui Radu al României, în zilele de 29-30 oct. A fost invitat si preotul Dvs. să participe cu o lucrare. S-a înscris cu comunicarea Dimitrie Cantemir – campion al inteligentei românesti medievale. Chiar dacă nu va putea merge la Iasi, va trimite comunicarea, pentru a fi tipărită în volumul de comunicări al simpozionului.
*
Zâmbete. ,,- Domnule doctor, ce să iau eu pentru picioare, că mă dor?” ,, - Autobuzul!”
Un ghid explică turistilor: ,,- În această cetate a fost arsă de vie ultima vrăjitoare...!” ,,- Nu-i adevărat!” oftează un turist, uitându-se la nevastă-sa.
*
|
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda 10/6/2015 |
Contact: |
|
|
