Ce fel de pace?
Anul acesta se implinesc 70 de ani ( o viata de om!) de la fondarea ONU, festivitatile evidențiind cu această ocazie " realizările multiple, de durată în promovarea păcii si securitătii, dezvoltării durabile si protejării drepturilor omului. (...) Provocările timpurilor noastre depăsesc granitele si necesită soluții complexe, la care se poate ajunge prin negociere si prin compromis. Tema acestui an aniversar ONU puternic pentru o lume mai bună" ( din mesajul aniversar al ONU, vezi http://ziarulnational.md/aniversare-realizarile-onu-la-70-de-ani-de-la-fondare/)
S-au adresat plenului reunit al Adunarii Generale si presedintele Obama, si presedintele Putin, si Papa Francisc I, dupa un turneu triumfal, ca al unui star rock prin Cuba si SUA.
Lasand la o parte aspectele particulare ale celor trei discursuri, firul rosu (sau fierbinte pana la incandescenta) care le leaga este nadejdea in pacea ( cu multiplele ei componente, militare, economice, politice, juridice, sociale, umanitare,spirituale etc.) obtinuta prin negociere si compromis, sub egida ONU. Adica mai lasi tu, mai las si eu din pretentii, adesea dupa incaierari sangeroase pe teren, intelegeri de culise, loby,si negocieri cu pistolul pe masa sau, civilizat, fara asemenea obiecte dar cu rucsacul plin de focoase nucleare. Practica ONU, de 70 de ani, confirma fara tagada ca o asemenea pace ( pentru care se dau si premii Nobel!) nu este decat un armistitiu fragil pana la umatorul conflict, indiferent de natura si amploarea acestuia. Starea lumii de astazi, demonstreaza ca pacea moșită prin negociere si compromis n-a creat si nu va crea o lume mai buna.
Dar, in fond, cate feluri de pace exista?
Despartindu-se de ucenici, Iisus Hristos spune:"Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă,nu precum dă lumea vă dau Eu." (Ioan 14,27)
Prin urmare, avem doua feluri de păci: pacea asa cum o da Hristos si pacea asa cum o da lumea. Care lume? Lumea pacatului, adica a poftelor, a ambitiilor, a intereselor omenesti, limitate la aceasta viata. Daca pacea, asa cum o da lumea, se cuibareste in inima, omul nu mai are stare; este permanent nemultumit si nemultumitor.
Pacea , asa cum o da Hristos, linisteste si alunga tot zbuciumul din inima. De aici si indemnul Sf.Ap.Pavel: "Și pacea lui Hristos, întru care ați fost chemați, ca să fiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre;și fiți mulțumitori." (Coloseni 3,15)
Si vis pacem, para bellum spune un vechi adagiu latin. Daca vrei pace, pregateste-te de razboi.
Este valabil pentru ambele feluri de păci. Numai ca , dusmanii fiind diferiti si armele sunt diferite.
"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luați toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea, și, toate biruindu-le, să rămâneți în picioare.Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății, Și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.(Efes.6,12-17). Acestea sunt armele care stau la dispozitia crestinului in razboiul nevazut in care are ca dusmani trupul , cu tendinta lui de a domina sufletul,lumea pacatului si Satana care "umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita" (I Petru 5, 8).
Nu exista niciun fel de negociere, niciun fel de compromis. Din acest razboi rezulta fericitii "facatori de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema (Matei 5, 9).
Care pace? Pacea lui Hristos care stapaneste in inimile lor.
In razboiul punctat din cand in cand de pacea , asa cum o da lumea, oamenii sunt proprii lor dusmani, impinsi unii impotriva altora de duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert. (Rugaciunea Sf.Efrem Sirul).
Se folosesc toate armele nedreptatii, armele contondente, de foc, de distugere in masa.
Facatorii pacii, asa cum o da lumea, folosesc toate trucurile dreptatii omenesti ( in fata lui Dumnezeu ca o carpa lepadata) negociind si ajungand la compromisuri.
Arta compromisului a evoluat (sic!) atat de mult incat raul a ajuns bine si binele rau. Presedintele Obama este ferm hotarat sa implementeze global sodomia, presedintele Putin spune niet, iar Papa are inima impartita...
Multimile care l-au aclamat pe Papa, care-i aclama pe cezarii acestei lumi, vor cu ardoare o pace , asa cum o da lumea, durabila ( sau sustenabila, termen la moda), cu toate comprimisurile, inclusiv cele spirituale. La ONU, nici Papa, reprezentant al bisericii catolice, nici Putin , crestin-ortodox (daca a fost botezat), nici Obama, presedinte al unei natiuni care spune " In God we trust", n-au venit cu vreun mesaj al lui Hristos.
Intre timp, spre Orientul Apropiat, unde americanii si rusii lupta, si lupta, pentru pacea , asa cum o da lumea, fiecare potrivit propriilor ambitii si interese , se indreapta si militarii chinezi. Deocamdata doar pe mare... Nu mai exista niciun dubiu privind perspectivele nu prea indepartate ale unei incaierari globale, urmate de un compromis global care sa duca la intronizarea lui Antihrist ( o personalitate harismatica, lucrand cu puterea Satanei) caruia i se vor inchina si la picioarele caruia vor cadea popoarele, ca unui imparat si dumnezeu.
Dar cine rabda si va rabda toate inchinandu-se si cazand la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru, va avea parte de pacea lui Hristos si se va mantui.
|
Nicusor Gliga 10/2/2015 |
Contact: |
|
|
