Povestea păsările călătoare
Primăvară, vară, toamnă, sau iarnă, păsările pleacă în tările calde.
Cum, nu toamna?
Nu. De la o vreme, anotimpurile concurează si ele, că si oamenii, pentru suprematia mondială..
Asadar, păsările au plecat spre tările calde cu avionul, cu trenul, cu autoturismul, sau cu autocarul.
Cum, nu au zburat până în tările calde?
Nu. Păsările nu mai zboară demult. Ca si oamenii. Păsările zburau cu aripile, oamenii zburau cu visele. Dar timpurile acelea sunt atât de îndepărtate, încât doar păsările bătrâne îsi mai aduc aminte de zbor. Ele au zburat chiar, odată. Dar acum, de bătrânete, nu mai pot să zboare.
Stau doar în cuib, si mai povestesc, câte unui nepot, care se joacă pe calculator, cum zburau odată. Ar dori chiar să-l învete să zboare. Dar nepotii, cu căstile la urechi, ochii în ecran, si microfonul în fată buzelor, sunt atât de ocupati să se joace de-a zborul pe calculator! Nu au timp de povestile lor.
Ajunse în tările calde, păsările si-au căutat, înfrigurate, un serviciu. Dar nu era atât de usor. întâi, trebuiau să învete bine limba acelor tări. Apoi, istoria lor. Apoi, să dea multe, multe interviuri, să completeze multe, multe formulare, si să astepte.
Ce să astepte?
Norocul de a obtine un loc de muncă.
Cum, nu erau locuri de muncă pentru toate păsările care veneau în tările calde?
Nu. Nu erau destule nici pentru păsările din tările calde. De aceea, păsările de pretutindeni trebuiau să învete mult, si numai cele mai inteligente, si îndemânatice, si muncitoare, si puternice , erau angajate, si primeau un salariu.
Dar păsările slabe?
Să nu vorbim despre ele. Se întorceau în tara frigului.
Si salariile?
Stii, salariile păsărilor venite din tările reci erau cel mult la jumătatea celor din tările calde.
De ce?
Pentru că legile din tările calde ofereau egalitate între toate păsările din tările calde. Dar nu si pentru cele de la polul frigului.
Pentru multe, multe păsări călătoare, salariile erau atât de mici! Le ajungeau pentru chiria câte unei garsoniere, apartament cu două-trei camere, sau căsute modeste, pentru o masă-două, pe zi, pentru căldură, curent, benzină, apa, gunoi, si le rămânea o sumă mică pe care o puneau deoparte în fiecare luna, că să-si cumpere si ei o casă, nu să stea într-una închiriată, sau să-si cumpere o masină, nu să conducă una de împrumut, sau să se întoarcă acasă, în tara lor, unde să aibă de toate, pentru ei, pentru copiii lor, si pentru părintii pe care îi lăsaseră acasă, căci erau bătrâni, si nu mai puteau nici să învete, nici să călătorească, nici să muncească, după o viată de pasăre.
Cum o duceti? Ce mai faceti? îi întrebau părintii păsări de acasă, fie printr-o scrisoare, fie printr-un telefon, fie printr-un e-mail, desi ei, fiind bătrâni, atât de greu se descurcau cu vederea, si cu Internetul.
Minunat! Le răspundeau copiii lor, din tările calde. Avem o casă numai si numai a noastră, cu 6-8 camere, la etaj, sunt dormitoarele copiilor, fiecare dintre noi are câte o masină, avem piscină în curte, suntem angajati la firme de renume, avem salarii mari de tot, o ducem foarte bine, în fiecare week-end mergem în câte o statiune la munte, la mare, sau la ocean! le spuneau păsările călătoare, si păsările părinti, de acasă, se înroseau de emotie, si bucurie, si le povesteau rudelor si vecinilor ce bine o duc copiii lor în tările calde.
Minunat o ducem! Spuneau păsările călătoare, si continuau să muncească 10-12 ore pe zi, pe salarii mici, să locuiască în cele mai mici si mai reci locuinte, să mănânce cât mai putin, că să pună un ban deoparte, pentru visele lor, si ale copiilor lor.
Dar voi, dragi părinti, cum o duceti? îi întrebau păsările călătoare pe părintii lor, de acasă.
Minunat! Le răspundeau părintii lor. Avem pensii bune, mâncăm bine, în casă este cald iarnă, si rece, vară, mergem cu bilete la pret redus la munte si la mare, odată pe an – asa le spuneau, si continuau să dea căldură la mic, o oprească de tot, , se înfofolească bine -trei haine, caute prin cea , cele ieftine legume, numere fiecare zi: avem de plătit pentru, pentru, pentru, ne rămâne pentru, pentru… aici tăiau fiecare câteva mere, un morcov, o de lapte, un de kilogram de .
Ne este de dor de voi! Spuneau păsările din tările calde.
Ne este de dor de voi! Spuneau părintii din tările reci.
Dar stiti, spuneau păsările din tările calde, să ne trimiteti si nouă prăjitură aceea minunată pe care o faci tu, mamă, din nuci, si miere!
Si mamă pasăre, de acasă, din tara cea rece, tăia căldură de tot, în decembrie, si, cu banii economisiti, mergea în piată, si caută nuci. Vai, nucile erau atât de scumpe! Vai, ce scumpă era mierea!
Si mamă pasăre nu mai aprindea nici lumina, seară, în casă. Nu se mai uită nici la televizor. Scotea si frigiderul din priză. Cumpără, în loc de 4 kilograme de cartofi pe lună, numai doi. Si cu banii economisiti, cumpăra 3 kilograme de nuci, si un borcan de miere.
Făcea colăci cu miere si nuci. si când ajungea la postă, si afla cât costă expeditia coletului cu prăjituri în tările calde, răcea putin, dar nu îsi cumpără nici-un medicament, ba mai renunta si la medicamentele pentru inimă, si reumatism, si le trimitea copiilor coletul cu prăjituri cu nuci si miere de Crăciun.
Iti multumim, mamă! scriau copiii păsări din tările calde.
Si eu va multumesc, dragii mei! Răspundea mamă-pasăre, din tara frigului. Si dacă puteti, va rog să îmi scrieti si mie, din tările calde, cât de des puteti! Atât!
Să nu dati banii pe nimic, căci am de toate!
Si copiilor păsări din tările calde li se făcea dor. De mamă-pasăre, de tata-pasăre, de casa lor de acasă, de grădinită lor, de rude, si de vecini, si începeau să tină lumina aprinsă cât mai putin seară în mică lor locuinta, să calculeze cel mai scurt traseu cu masină până la serviciu, sau supermarket, să tăie din portia lor de mâncare, dar să o lasă întreagă pe cea a copiilor, ba să le mai si cumpere, chiar, tot ce îsi doreau, doar, doar, vor reusi, întru-un an, să pună bani deoparte pentru un drum dus întors, la cea mai ieftină clasă, până acasă, în tara frigului.
Si odată, ca niciodată, s-au întâlnit toti, în cuibul lor, de acasă, si au trăit fericiti, până la adânci bătrânete.
Si zborul? Ar fi păcat, dragă nepoată, ca zborul păsărilor să se uite de tot. Asa cum se uită si visele oamenilor. Imi aduc aminte că, pasăre fiind, visam de mic o casă cu copii, părinti, si bunici.
O casă în care toti să stea împreună. si să îsi povestească vietile, zborurile, si călătoriile cu visele, în fiecare zi. Casa aceea există, chiar..
Priveste pe cer, când voi zbura de lângă tine. O vei vedea, îti voi face semn cu mana…
|
