Aforisme
Oamenii caută în cărti alinarea durerii care le-a stins glasul si le-a prefăcut inima în cenușă.
*
Fructele din pomul cunoașterii mai au si viermi. De aceea este mai bine să fii prudent decât să fii lacom.
*
Dumnezeu este arhitectul bolții mele palatine, dar mi-a lăsat cuvintele să decorez teatrul acestei vieți.
*
Adevăratul pictor al cuvintelor este acela care îsi face autoportretul cu ochii închiși pe pânza imaculată a sufletului.
*
Când eram mic voiam să mă fac Dumnezeu, dar nu bănuiam cât de greu este să rămâi Om atunci când esti singur.
*
Poetul pasărea oarbă cu ciocul încovoiat spre propria inimă.
*
Poezia crucea de pe linia destinului unde s-a săvârșit o iubire de la care au fugit toți martorii cu excepția poetului.
*
Când Dumnezeu a făcut lumea, cu un ochi plângea, iar cu celălalt râdea. Plângea stiind cât vom suferi, râdea stiind că îi vom ține totusi de urât.
*
Fericirea nu este nici albă, nici neagră. Este multicoloră, asemenea curcubeului, și durează la fel de puțin.
*
Dragostea este o intersecție cu sens giratoriu. Te-nvârți în jurul aceleiași inimi până rămâi fără lacrimi.
*
După zeci de secole și sute de războaie, oamenii încearcă să perfecționeze o armă mai rece, mai dureroasă și mai silențioasă decât cea care l-a răpus pe Hristos: indiferența.
*
Cine se trezește conștient în zorii suferinței, ajunge înțelept în amurgul gândurilor.
*
Cât de comode ne sunt vorbele unui înțelept, dar cât de incomod e scaunul pe care el a stat.
*
Când ești dat afară din inima cuiva, doar cerul este suficient de încăpător pentru rătăcirea ta. Dar pentru că-ți lipsesc aripile, lacrima este singurul cer care încearcă forma inimii.
*
Omul este o scânteie prinsă între două umbre: umbra celui ce este și umbra celui care-a fost cândva.
*
Câteodată mă rog la Dumnezeu să primesc un e-mail cu locurile în care pot descoperi Fericirea.
*
În viață trebuie să fii lucid și prevăzător. Prietenia unora este mare cât un cal troian. Abia așteaptă să le primești darul ca mai apoi să-ți intre sub piele și să devii victima lor.
*
Timpului nu-i tremură niciodată mâinile. Își plimbă încet bisturiul pe fețele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.
*
Viața spitalul în care oamenii ne tratează cu pastile de sictir, în timp ce moartea inventariază suflete.
*
Dacă-ți cresc aripi, cei mai mulți dintre oameni nu te vor învăța să zbori cu ele. Unii ți le vor rupe, alții îți vor spune să le ascunzi. Astfel le vei semăna mai bine, astfel vei deveni solidar cu neputința lor.
*
Sângele singurul șarpe înțelept, căruia îi place căldura sufletească.
*
Suntem captivi într-un spectacol interzis muritorilor, iar umbrele, sufleuri ai neantului, ne șoptesc în continuare rugăciunile.
*
Visele sunt doar niște monede de schimb aruncate de zei în palmele cerșetorilor mutilați de amintiri.
*
Timpul nu-i decât un angajat al nimicniciei care ridică resturile de pe strada speranțelor deșarte și le depozitează în spațiul insalubru al morții.
*
Oamenii paginile necitite care ajung în biblioteca pământului, fiind devorate de viermii atotștiutori.
*
Crucile pansamentele de pe fața pământului.
*
Zilele negre, nopțile albe clapele de pian pe care moartea cântă recviemul umanității.
*
Fericirea ține cât luciul pantofilor. Este lustruită de suflet în fiecare dimineață, dar n-apucă să facă doi pași fără să se murdărească.
*
Oare câte bătăi de inimă pot umple nimicul, tăcerea și tot universul?
*
Sub aripile de ceară ale nostalgiei îmi îngrămădesc amintirile, le păstrez pentru ziua în care sufletul îmi va cerși ultimul zbor către stele.
*
Lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori.
|
Ionut Caragea 9/27/2015 |
Contact: |
|
|
