Final de elită al Editiei a XXII-a al Festivalului George Enescu
Aurul sonor al toamnei anului 2015 a răspândit armoniile lunii septembrie timp de 22 de zile, adunând iubitorii muzicii în preajma capodoperelor. Pentru ultimele zile, la Sala mare a Palatului elita si-a impus prestigiul datorită simbolului reprezentat de dirijorul Andris Nelsons, concert- maestrul Liviu Prunariu si “Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam”, considerată unul din primele ansambluri simfonice ale lumii. Prima din cele două seri dedicate finalului de Festival a dovedit-o prin programarea paginii de exceptie a “Concertului nr. 1” de Bela Bartok, în interpretarea violonistei Janine Jansen si Simfoniei nr.7 în Do major”Leningrad” de Dmitri Sostakovici. Evolutia solistică a violonistei olandeze consolidează renumele literaturii concertante moderne, printr-o sinteză personală a expresiei mostenite de la romantici si conceptiei noi a viziunii interpretative, îmbinate cu lejeritatea tehnicii de executie instrumentală. Desi muzica bartokiană este mai greu accesibilă, Janine Jansen a găsit calea firească a accesibilitătii lirice, pe care o asteptam. Contrastul cu Simfonia de Sostakovici a fost evident, de-a lungul unei durate de executie excesiv de îndelungate. Pentru prima parte, binecunoscutul mars al năvălitorilor nemti asupra Rusiei, apoi pentru încheierea lucrării în partea a IV-a, Andris Nelsons a dezvoltat spectaculoase sonorităti de o masivitate aproape înfricosătoare. Momentele de suferintă, jale si rezistentă împotriva dusmanilor au fost descrise în sectiunile mediane de către dirijor si orchestră cu o expresie filmică.
Îmi pare că, pentru serata finală am fost invitati la o continuare a productiei Orchestrei din Amsterdam. Nelsons a creat un discurs romantic fluid si adecvat cerintelor creatorului pentru “Simfonia nr. 2 “de Brahms. Ecoul de arcadă al primei “Rapsodii române” de Enescu dirijate de Kristian Jarvi în debutul Editiei nr. 22 l-am regăsit în versiunea de mare bogătie sonoră a “Rapsodiei române nr. 2”, semnată de Andris Nelsons. Cum îl cita Ministrul Culturii, Ionut Vulpescu, în Cuvântul de închidere, pe Barenboim, această Rapsodie poate fi caracterizată drept “Enescu forever”, ceea ce dirijorul si orchestra olandeză au realizat cu fidelitate. Finalul concertului si al Festivalului, cu Suita nr. 2 “Daphnis si Chloe” de Ravel, proiecta lumina sperantei, în Sala mare a Palatului, evocând minunatul răsărit de soare zugrăvit muzical de compozitor.
Festivalul international “George Enescu” s-a încheiat duminică seara cu ovatii prelungite si această sperantă a Răsăritului de Soare, pentru anii ce pregătesc coninuarea în 2017, a acestei sărbători cultural artistice a României.
|
Grigore Constantinescu 9/21/2015 |
Contact: |
|
|
