Noaptea din noi
Haite de lupi asupra-mi dau năvală,
Pătrund în trup, să-l mistuie de viu,
Îi văd cum le sclipesc ochii de smoală
Si le aud siesta, mai târziu.
Cu vestă antiglont si cu răbdare
Mă înarmez. Nu pot să îi opresc !
Ei sunt multi, Doamne, multi si răi, se pare,
Eu, unul singur, cum să-i biruiesc ?
Mă lupt din răsputeri, cu mâna goală,
Înversunati, atacă pe ascuns,
Dar, Doamne, lupta asta nu-i egală,
Si trupul meu nu le e de ajuns !
Vor sufletul din mine să mi-l ardă
Pe rugul ce cuvine-se doar lor.
Nu jertfa mea vor ei acum să vadă,
Cât umilinta ultimului zbor.
Dă-mi, Doamne, din puterea Ta divină,
Fărâmitura ce mă va salva
De foamea haitei ! Nu sunt eu de vină
Că ei sunt lupi, iar eu sunt altceva…
Buchet de Flori
Din ierbi sălbăticite si culori,
Am împletit cununi de apă vie,
Punând pe frunte si la cingători
Cuvintelor parfum de iasomie.
Bolovănisul l-am greblat în gând,
C-o mângâiere dusă la ispită,
Am pregătit ogorul cultivând
Frânturi de dor din viata netrăită.
Pe secetă, cu lacrimi le-am sădit,
Sudoarea fruntii le-a udat pe toate,
Suav buchet de flori mereu călit,
Să-nfrunte vremurile, de se poate…
|
