Bata Shoe Museum din Toronto
Trecătorului grăbit care străbate aglomerata si in acelasi timp sofisticata stradă Bloor – una dintre cele mai lungi străzi ale metropolei Toronto (după Yonge si Bay Street), căreia merită să ii dedicăm poate un articol intr-unul dintre numerele viitoare – ii va atrage cu sigurantă atentia o clădire aflată la intersectia cu St. George Street, clădire a cărei formă, textură si culoare nu pot trece neobservate. Este vorba de Bata Shoe Museum – un muzeu care adăposteste, după cum sugerează si numele, o colectie unică de incăltăminte, ce acoperă, ca vechime a exponatelor, câteva secole si chiar milenii, si, ca extindere geografică, mai multe continente.
Unicitatea acestui muzeu – singurul din America de Nord dedicat exclusiv istoriei incăltămintei – este subliniată desigur si de unicitatea arhitecturii sale. Prima mea impresie despre această clădire a fost aceea a unui cub multicolor, ce, rostogolindu-se, s-a oprit, intâmplator, nu departe de clădirile cu arhitectură clasică, cum ar fi cele ale campusului Universitătii din Toronto, sau clădirea Conservatorului Regal de Muzică, creând in peisajul străzii Bloor un contrast inedit si inviorător. Intentia celui care a creat design-ul acestei clădiri – arhitectul canadian Raymond Moriyama (cel care a proiectat, in 1963, si clădirea originară a Centrului Cultural Japonez – astăzi Centrul Cultural Islamic Noor) a fost insă aceea a unui muzeu-container, idee care i-a venit studiind varietatea de cutii de pantofi desemnate să protejeze incăltămintea din colectia Bata de lumină, umezeală si praf.
O combinatie de materiale diferite, de la piatra importată din Lyon (Franta), până la sticla folosită pentru intrarea in muzeu – o formă prismatică care izbucneste din peretele muzeului, intrerupându-i, agresiv si incitant deopotrivă, conturul lin -, combinatie sensibilă la diferitele grade de intensitate ale luminii naturale, răspunzând la acestea prin reflexii cu nenumărate si subtile combinatii de culori, de la o strălucire blândă, aurie, la săgeti roz-violete, ce te ademenesc să descoperi comorile ascunse in interiorul acestei clădiri.
Cel care păseste pragul acestui muzeu – asa cum am făcut-o si eu in numeroase rânduri – nu va fi dezamăgit, căci colectia de incăltăminte, donată de fondatoarea muzeului, doamna Sonja Bata, sotia industriasului de origine cehă Thomas J. Bata, este intr-adevăr o comoară. (Thomas J. Bata a emigrat in anul 1939 in Canada, unde a intemeiat “Bata Shoe Company of Canada”, companie ce a operat până in anul 2000.)
Una dintre colectiile permanente ale muzeului este Footwear Through the Ages – o istorie a incăltămintei, si, in acelasi timp, o veritabilă călătorie in timp, incepând acum mai bine de 4,500 de ani, care il poartă pe vizitator prin lumea antica a Egiptului, Greciei si Romei, până la perioada Evului Mediu, si dincolo de ea. Pantofi ai celebritătilor, de la pantofii de bal ai Reginei Victoria, până la cizmele de cowboy ale lui Robert Redford, sau incăltămintea purtată de Terry Fox, pot fi admirati si ei intr-o altă sectiune a acestui muzeu. Impresionantă este colectia temporară dedicată incăltămintei purtate de populatiile native din America de Nord, colectie intitulată Beauty, Identity, Pride: Native North American Footwear. Divizată pe regiuni (regiunea subpolară, regiunea de câmpie, marele bazin, etc.), această colectie prezintă exemplare (unele vechi de două sute de ani) de mocasini, cizme si alte feluri de incăltăminte purtată de popoarele aboriginale, exemplare de o delicată si in acelasi timp sofisticată frumusete, create cu dragoste de frumos si multă migală.
O altă expozitie, menită să celebreze aniversarea a douăzeci de ani de existentă a Bata Shoe Museum (muzeul a fost infiintat la 6 mai 1995), este Standing Tall: The Curious History of Men in Heels, care prezintă exponate (dintre care unele rare) de incăltăminte masculină cu tocuri, de la pantofii artistocratici ai secolelor 17 si 18, la cizmele de cowboy sau de motociclist ale primei jumătăti de secol 20, si până la incăltămintea autentică purtată de John Lennon in anii ’60 si Elton John in anii ’70.
O altă colectie aflată in muzeu până in iunie anul viitor este Fashion Victims: The Pleasures & Perils of Dress in the 19th Century, ce prezintă o istorie a modei de acum două secole, si a pericolelor ascunse de aceasta, când, in pofida frumusetii exterioare – principala menire a modei – cei sau cele care erau sclavii acesteia sufereau consecinte dramatice, de la piciorul deformat, admirat până nu demult in China, la mătăsurile vopsite cu o ademenitoare nuantă de verde ce era, de fapt, letală, continând arsenic.
Colectia muzeului nu contine insă numai pantofi, ci si obiecte din diferite epoci, in forma incăltămintei sau prezentând aspecte din activitatea pantofarilor, cum ar fi o farfurie medievală, din argint, românească.
Nu am reusit incă să aflu dacă acest muzeu acceptă donatii de pantofi, si, cum nu am nu am văzut incă printre exponatele sale o pereche de opinci, rămân cu sperantă că poate, intr-o bună zi, prin intermediul unor donatori generosi, vizitatorii să poată admira si frumusetea si unicitatea acestor incăltări românesti.
|
Eliza Ghinea 9/18/2015 |
Contact: |
|
|
