George Georgescu – Dirijor celebru
Acesta este numele dirijorului a cărui valoare a fost recunoscută în toată lumea. S-a născut la Sulina în 1887 si încă din copilărie a dovedit o mare atractie pentru muzică, mai ales pentru vioară, începând să cânte fără vreun profesor, ascunzându-se de tatăl său care nu-i iubea pe “lăutari”. George Georgescu si-a părăsit familia când avea 18 ani venind la Bucuresti si înscriindu-se la Conservator. Aici a început să studieze violoncelul cu prof. Constantin Dimitrescu si teorie si solfegiu cu Dimitrie Kiriac si Alfonso Castaldi.
După terminarea studiilor la Conservator a plecat la Berlin si s-a înscris la Hochschule, clasa prof. Hugo Becker, unul dintre marii violoncelisti ai vremii. Acesta l-a recomandat să facă parte din cvartetul Marteau. Cu această formatie a colaborat patru ani, timp în care a concertat în multe tări europene. În 1916 a suferit un grav accident, care l-a împiedecat să mai cânte la violoncel. Norocul lui a fost că-i cunostea bine pe Richard Strauss si Arthur Nikisch, care l-au îndrumat spre cariera de dirijor. Chiar de la primele concerte cu orchestra din Berlin i s-a prezis o mare carieră. Începând din 1919 a sustinut concerte în mai multe tări. În 1920 a concertat pentru prima oară la Bucuresti cu orchestra Filarmonicii Române, orchestră cu care va lucra toată viata. George Georgescu a fost socotit de către specialisti ca unul dintre marii dirijori ai epocii, numele său fiind alăturat de cel al marilor conducători de orchestră: Arturo Toscanini, Wilhelm Furtwaengler, Leopold Stokovski, Karl Bohm si altii. Un singur nume de dirijor român a fost alăturat de cel al lui George Georgescu, acesta fiind Sergiu Celibidache.
Începând din 1921, când a devenind director al Filarmonicii bucurestene, s-a ocupat de înscrierea lucrărilor compozitorilor români în concertele sustinute de orchestră. Asa au fost cunoscute de public creatiile lui: Enescu, Lipatti, Alfred Alessandrescu, Mihail Jora, etc. A rămas în arhivă una din scrisorile trimise lui G. Georgescu de către Enescu în 1925 în care îi spunea: “Georgescu dragă, pentru a treia sau a patra oară în viată mea de compozitor am trăit adevarata emotie pe care o simte un autor când vede cu câtă convingere, îndrăznesc să spun cu dragoste, este interpretată muzica sa. Îti multumesc din inimă, precum si celor din orchestră. Să trăiesti pentru bucuria noastră a muzicienilor români.“ În perioada în care a fost director, a ridicat nivelul orchestrei atât de mult, încât era socotită ca una dintre cele mai profesionale din lume. Atunci au fost invitati o serie de mari muzicieni la Bucuresti: Richard Strauss, M. Ravel. Igor Stravinski, P. Mascagni, Bela Bartok, Jehudi Menuhin, Pablo Casals, A. Rubinstein, si altii, dar si Enescu si Dinu Lipatti.
Din motive politice, în 1944 G. Georgescu a fost înlăturat de la conducerea orchestrei Filarmonicii, însă a revenit în 1947 datorită interventiei lui G. Enescu. Când au început Festivalurile “Enescu”, George Georgescu a invitat la Bucuresti mari muzicieni, printre care: S. Richter, David Oistrach, Jehudi Menuhin, Lola Bobescu, neuitându-i pe Radu Aldulescu, Ion Voicu, Valentin Gheorghiu sau Stefan Ruha. Sunt multe tări europene, dar si din America, unde G. Georgescu a fost foarte apreciat. Franta i-a acordat distinctia ”Legiunea de onoare”. În 1960 a primit titlul de “Artist al Poporului si “Ordinul Muncii cls I.
La l Septembrie 1964 a plecat la Dumnezeu, însă si-a lăsat numele în documente păstrate în arhive românesti si străine. El a fost dirijorul român aplaudat în sălile de concert din America, Anglia, Franta, Germania, Italia, Austria si altele, urmate de cronici elogioase.
George Georgescu a fost unul dintre putinii muzicieni numiti membri ai Academiei Române. Numele său a fost atribuit unor scoli si institutii de învătământ. Un ”Elogiu spre Neuitare”.
Toronto / sept 2015
|
Florica Gheorghescu 9/18/2015 |
Contact: |
|
|
