Dileme : Surprinzǎtor !
Am stiut întotdeauna si am mai auzit de-a lungul anilor si de la altii că viată îti oferă realităti care întrec orice fictiune si că, de asemenea, scriitorii, dramaturgii si toate creierele dezvoltate îsi trag mai mult seva din realitate decât din imaginatie. Se petrec uneori realităti pe care, vizionându-le pe un ecran, ai fi îndemnat a gândi că ele existǎ, deh! “doar în filme!”
S-a petrecut în familia mea. Am trei nepoti din familia fiului meu si toti trei sunt răspânditi, pentru studii, departe unul de celălalt. Unul studiază în Washington, altul în Vancouver si al treilea în Guelph. Si ce s-au hotărât? Vacanta e lungă si ar fi nimerit “să ne dăm o întâlnire, după o lungă despărtire.” Unde? În Spokane, Washington!
Din Vancouver, există un autobuz care duce la Washington. Din Toronto, un avion ajunge tot acolo, cam în acelasi timp, iar din statia de autobuze, un alt vehicol pleacă spre Spokane. Călătorul nostru din Toronto a asteptat acest autobuz si s-a urcat în el. Căutând un loc de sezut, a dat peste cine? Peste fratele sau mai mare, din Vancouver. A fost ceva neasteptat si scena îmbrătisării lor a făcut deliciul întregului număr de călători. La destinatie a asteptat cel de al treilea frate si, în loc de unul, el a avut de îmbrătisat doi deodată. Totul a fost neregizat.
De curând am auzit si altă poveste adevărată si care poate fi invidiată de multi scriitori cu imaginatie, autori de subiecte fictive. Nici eu si nici povestitorul de mai jos nu suntem si nu credem în superstitii. Tatăl lui, care se numea Herman, încetase din viată cu câtiva ani înainte. Mama sa, la o vârstă de peste 80 de ani, locuia în casa fiului. Curând, amicul meu a avut norocul să aiba un nepot pe care l-a numit Herman, în amintirea tatălui. Când acest copil a făcut primii pasi singur, în bucuria si aplauzele familiei, primii lui pasi au fost către bunica sa.
-Vedeti, spuse bătrână înduiosată, îmbrătisând nepotelul. Herman mă cheamă…
Se referea la bunicul decedat. La doar două zile mai târziu, bătrâna era plecată dintre cei vii. Nimeni nu a scris acest capitol si nimic nu a fost un fruct al imaginatiei. S-a petrecut în realitate.. Dureros, dar adevărat.
Într-un alt ton, întâmplarea ce urmează s-a petrecut în Vancouver. Sala de spectacole era plină de iubitori de muzică si capul de afis nu era nimeni alta decât Jann Arden, vestita cântăreată canadiană, născută în Calgary. Orchestra îsi acorda instrumentele, atmosfera era încântǎtoare si toată lumea aplauda nerăbdătoare să o audă. Numai că, după câteva minute, un prezentator a apărut pe scenă si a anuntat că Jann Arden a devenit indisponibilă, spre stupefactia organizatorilor si, mai cu seamǎ, a spectatorilor. Când zgomotul se mai potolise si oamenii se grăbeau să-si ia banii înapoi de la casa de bilete, acelasi prezentator a revenit si a rugat insistent, liniste. Surprinzător, în Vancouver în aceeasi zi se afla Michael Buble, canadianul vancouverit care, întâmplǎtor, fiind disponibil, a ascultat rugămintea si, întelegând urgenta situatiei, a acceptat s-o înlocuiască pe Jann Arden. Lumea era în delir, si-au reocupat locurile si seara a fost un rar success.
Despre îndrăzneata evadare a celor doi detinuti din închisoarea din New York se va face un film. Cine stie câtă realitate va fi acolo si câtă peliculǎ de imaginatie va fi alăturată? Dar subiectul a fost oferit cineastilor de realitatea de care vorbeam mai sus. Si câte alte exemple au fost si vor mai fi acolo unde surprizele noastre vor întrece asteptările! Toate acestea s-au întâmplat aievea. Ca si admisiunea fără echivoc a lui Bill Cosby în relatările fortate despre drogurile strecurate în paharele victimelor lui.
Surprinzător? Nicidecum. Este viata care crează fapte mai reale decât imaginatia.Nu fusese nimic aranjat, totul se petrecuse în realitate, aceeasi realitate a vietii noastre care bate, oricând si oriunde, cea mai fecundă imaginatie.
‘
‘
|
Harry Beer 9/18/2015 |
Contact: |
|
|
